Pohte bune! (7). Împerecheri.
Respect. ” În trecut, manifestările respectului – pălăria ridicată, plecăciunea – dovedeau că oamenii acceptă și recunosc supunerea în fața celui puternic. Acum, pe de altă parte, calitatea relației personale dintre doi indivizi a ajuns să conteze mai mult decât rangul sau statutul. Chiar dacă s-au instalat în palatele regilor, politicienii sunt mai puțin admirați pentru profesiile lor, mult mai puțin decât medicii, oamenii de știință, actorii, chiar și decât asistentele medicale prost plătite și profesorii. Nu este surprinzător că femeile, în ansamblu, nu au vrut să fie politicieni de tip tradițional. De fiecare dată când un politician face o promisiune și nu și-o ține, ideea că toți ar trebui să fie, să se creadă regi devine mai puțin credibilă. Două lumi există una lângă alta. Într-una din ele, lupta pentru putere continuă aproape la fel ca întotdeauna. În cealaltă, nu puterea contează, ci respectul. Puterea nu mai asigură respectul. Nici cel mai puternic om din lume, președintele Statelor Unite, nu este suficient de puternic pentru a le impune respect tuturor; probabil că are parte de mai puțin decât Maica Tereza, căreia nimeni nu este obligat să i se supună.” (Theodore Zeldin, O istorie intimă a omenirii).
Pâine. ”M-am întâlnit azi-noapte cu o pâine/chiar după slujba Sfintei Învieri,/părea mai hăituită ca un câine/care-a visat că plouă cu hingheri./În zori m-am întâlnit c-o altă pîine/în dosul gării, sub un felinar,/avea aerul trist al unui câine/îndrăgostit de-o fată de blănar./Mi-a spus că pâinea nu mai e la modă/și că s-a pus pe capul ei un preț/născut în țara lui Lăcustă Vodă/ce-ntreabă calul dacă vrea nutreț./Că-i dată-n urmărire generală/de când la un părelnic parastas/un popă beat cu firmituri în poală/a zis să-l tragem pe Iisus în nas!/Și însuși Klaus care-i bun de glume/și-și ține omenia sub capac/„Când n-aveți pâine”, a strigat spre lume,/„trageți pe nări doar praf de cozonac!” (M. Dinescu, Balada lui Lăcustă Vodă). Cartofi. Cartofii sunt atribuiți Franței pentru că în timpul Primului Război Mondial, trupele franceze au pus mâna pe cartofii prăjiți ai belgienilor și, cum limba oficială a armatei belgiene era franceza, militarii francezi au crezut că încă sunt în țara lor, de aici și numele. Acum cartofii prăjiți sunt iubiți în toată lumea, iar pe 13 iulie, sărbătorim Ziua Mondială a Cartofilor Prăjiți! P.S. Iată că ”frites”, cum le zic francofonii, sunt o specialitate ce generează profunde orgolii, de vreme ce și Franța, și Belgia își revendică „paternitatea” cartofilor prăjiți…
Împerecheri. Nicolas Cage a declarat că nu consumă carne de porc deoarece crede că acest animal face sex oribil și se împerechează într-un mod nedemn. Carnea de pui și pește sunt preferatele sale tocmai datorită felului în care se împerechează respectivele viețuitoare, relatează Female First. “Iubesc toate animalele, dar am o fascinație pentru pești, păsări, balene, insecte și reptile”, a mărturisit el. “De fapt, mănânc în funcție de felul în care animalele se împerechează”, a declarat el. (bucatarescu.ro).
Catrene. Ochii negri, fața albă/Păr întunecat și mare,/Inima, un sloi de gheață./Alte semnalmente: n-are. * Draga mea, fără cuvinte,/Doar din ochi pricepe toate./Numai cât mă uit la dânsa/Și-mi răspunde: „Nu se poate!“ (George Topîrceanu).
Femeia, eterna poveste. ”Femeile, făpturi celeste,/Melanj de vrajă și marasm,/Rămân, desigur, o poveste/Atunci când nu se fac de basm.” (Neculai Darie).
Mac, Mac, mac … ”În tramvaiul care duce/Din Lipscani în Ghica Tei/Plin cu lume anonimă/De bărbați și de femei,/La o stație din centru/Sau de prin împrejurimi,/S-a urcat o cuconiță/Cu superbe rotunjimi,/Trup felin, plin de ispite/Dar, rotund și voinicel/Parcă-ar fi sculptat de dalta/Lui Rodin sau Praxitel./După ea, se urc-un tânăr -/Tip de donjuan sadea -/Care nu știu din ce pricini/Se cam îndesă în ea./Doamna, foarte indignată/L-a privit cu mult temei/Însă tot mai mult măgarul/Se-ndesa în…viața ei/Că deodată cuconița/Nu s-a mai putut abține/Şi i-a spus:/- Ascultă june,/Nu te simți sau nu ți-e bine?/Ce te-ndeşi ca la pomană/Când nici nu știu cine eşti/Cu metode de-astea brute/Crezi c-ai să mă cucerești?/Află că sunt doctoriță/Chiar de nu m-arată fața/Şi-ţi fac una s-o ţii minte/Toată viața, toată viața!/Că de mai m-atingi o dată/Peste trup sau peste brațe/Ţi-o tai jos, în bucățele/Imediat, și-o dau la rațe!/Iar femeile, vreo zece/Din tramvaiul cel sărac,/Începură toate odată:/ -Mac, mac, mac, și…mac, mac, mac…!” (Ion Pribeagu). Diferență. Diferența dintre bere și femei este că berea nu se supără dacă o iei și pe a doua! Bulă nu-i instalator! Bubulina către Bulă: – Bula, repară prizele! – Da’ ce-s eu, electrician? – Bărbate, repară robinetele! – Da’ ce-s eu, instalator? Pleacă Bulă în delegație. Cînd se întoarce găsește totul reparat. – Cine a făcut reparațiile? -Colegul și prietenul tău, Fane. – Cât au costat? – Mi-a zis că ori să-i cânt, ori să fac dragoste cu el…- Și i-ai cântat? – Da’ ce-s eu, cântăreață? Ludmila. ”Te-am iubit, Ludmila, când eram mai mic/Oferindu-ţi zilnic flori presate-n plic/Te-am iubit în taină cu tot visul meu/Agăţat de sfoara unui şubred zmeu/Când săream pe ciotul cailor de var/Te-am iubit, Ludmila, lângă samovar/Tu-mi cântai romanţe pe maidanul surd/Eu ciopleam supliciul unui zmeu absurd/Şi prin toată vara plopilor cu boz/Inventând iubirea te trăgeam de cozi/ Ce mai faci, Ludmila, în ce ploi te scalzi/Şi-n ce iarbă luneci cu genunchii calzi/Flori de măr presate, oarbe flori de crin/Mai păstrez şi astăzi într-un colţ de scrin/Şi mai fug de-acasă când îmi vine chef/Să alerg prin ţara ierbii de sidef/Dar mă-ntorc statornic lângă-acelaşi ceai/Plin de gust de toamnă cum doar tu făceai/Împletind aiurea flori de mucava/Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva/Împletind aiurea flori de mucava/Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva.” (George Ţărnea).
⃰O blondă zboară într-un avion cu două locuri. Pilotul suferă un atac de cord și moare. Blonda lansează un apel de ajutor și o voce îi răspunde. – Aici turnul de control al aeroportului. Care este problema? – Sunt într-un avion de două locuri și pilotul a făcut atac de cord. – Nicio problemă, o să vă ajut să aterizați în siguranță. Vreau să îmi comunicați pentru început înălțimea și poziția dvs. – Am 1,76 m, sunt blondă și îl admir pe Bolojan. – În regulă. Repetați după mine: Tatăl nostru care ești în ceruri…
Împreunare. „Lucrarea înpreunării și a vărsării seminții este de la vârsta de doăzeci de ani și până la doăzeci și cinci, de zminteala creșterii și a vârtutii trupului; iar de la vârsta de doăzeci și cinci și până la treizeci este în stare de sănătate de înviorarea și creșterea puterilor lui, când să va urma numai de dooă ori, mult până în trei pe săptămână; de la treizeci și până la vârsta de patruzeci de ani să poate urma înpreunarea numai în dooă rânduri pe săptămână, și este cu viețuire ticluită și hrănitoare, spre dăzmierdarea puterilor trupești; de la patruzeci și până la vârsta de cincizeci de ani nu să poate urma peste odată pe săptămână, fără de zminteala și slăbiciunea sănătății, iar de la cincizeci și până la vârsta de șaizeci de ani nu să poate urma mai mult decât în dooă rânduri pe lună. Iar de la șaizeci și până la vârsta de șaptezeci nu să poate nici asupri, nici a să adeoga urmarea înpreunării mai mult decât odată pe lună, fără de slăbirea vederii, derăpănarea sănătății și scurtarea vieții, cine nu simte și nu știe aceasta, că să află și în cea mai bună stare de sănătate, după o înpreunare, mai greu și mai trândav la trup și la minte și slăbit ca după o boală. Peste aceasta trebuește să se înțeleagă și să se păzească la orânduiala înpreunării și stările sănătății trupului bărbătesc și fămeesc, fiindcă să prăsădesc și ele înpreună cu chipurile înpreunătoare, din priveala unuia asupra altuia, ca și semnile cele mai mici ale trupurilor lor, în vremea prinderii pruncului întru zămislire; de aceea dar să se urmeze înpreunarea numai în starea cea mai sănătoasă, cea deșteaptă și veselă, și mai vârtos după odihna somnului și după mistuiala bucatelor, iar nu îndată după o boală, sau după o frică și mânie, sau în mâhniciune și întristare, spre petrecere de vreme și de urât. (Orânduiala înpreunării – București, 1829).
