Amintiri din Comunism

Între timp, guvernele dădeau hotărâri corespunzătoare, ordonanțe și legi aprobate tacit de parlament, cu respectarea strictă a constituției. Toate au fost publicate legal în Monitorul Oficial. Mârlanii pot să-l citească, și-au zis ei, tot nu înțeleg nimic, dar unde să-l citească? În biblioteci? Aiurea, ne doare-n vârful cotului, adică nu ne doare, noi iubim poporul nostru sărac, din epoca de piatră până azi. Ce să le facem? Nu putem avea 20 de milioane de capitaliști care cu trudă și-au făcut averile, prin iuțimea minții și a mâinii uneori. N-am dormit nopți, unii au murit, am respectat constituția, din nou, înființând un corp de procurori care luptă cu marii corupți. Justiția a fost făcută inamovibilă încă de președintele Iliescu, cel mai curat și cinstit român. Am creat și ANI, să vadă tot poporul cine sunt hoții. Jandarmi mascați fac demonstrații ca la anul nou cu unele cazuri de hoții nedovedite. Justiția nu a dovedit niciun mare hoț. Suntem deci curat cinstiți, conform constituției, care nu trebuie modificată. Chiar dacă, doamne ferește, furi, să primești 1-2 ani cu suspendare, dar să nu-ți ia nimeni nici un leu. Proprietatea e sfântă. Așa a cerut, încă din 1990, marele politician Corneliu Coposu, în al cărui partid ne-am înscris cu inima deschisă și sufletul curat. El a murit la peste 80 de ani, Dumnezeu să-l ierte pentru păcatele din tinerețe, dar viața din perioada de reeducare a fost bună, dovadă că a ajuns călit la o asemenea vârstă. Colegii noștri se duc în pământ cu ficatul făcut praf de zilele și nopțile de pe teren, unde, pentru a ne încălzi, mai luam o vodcă-două. I-am adus iubitului nostru senior Coposu, în alegeri cinstite, în 1996, în funcția de conducere și partidul nostru PNȚCD și omul lui bun la toate, profesorul geolog, cel care a deschis balconul Universității, cu prietenul nostru Munteanu. Poporul nostru cinstit și harnic nu l-a prea iubit și, în 2000, au revenit la putere, cine credeți? Vechi comuniști și activiști, care, pe lângă că erau proști, mai dădeau și ordine în anii întunecați ai comunismului. Multe cadre de alte naționalități au plecat cu misiune secretă la prietenii și colegii noștri americani, cu care am colaborat și colaborăm bine. Știe toată lumea că oamenii KGB-ului conduși în 1990 de generalul trădător Militaru au vrut să ne lichideze fizic, precum pe fostul nostru comandant suprem. Bandiții! Am fost alături cinstit de președintele Constantinescu până la sfârșit. Partidul nostru PNȚCD a pierdut alegerile în 2000. Nu-i vina noastră. Nu noi l-am votat pe Iliescu din nou, ci Doina Cornea, javra aia bătrână care trimitea scrisori la postul de radio pe care și noi l-am ascultat, unde lucrau și oameni de-ai noștri. Oficial trebuia s-o păzim pe jigodia aia, că a uitat-o moartea. Dar ne-am dat mâna la alegerea lui Constantinescu.
Noi suntem cadrele de nădejde ale democrației în România. Unii au vrut să ne reducă pensiile, și așa destul de mici. Noi nu am făcut patru ore pe zi ca profesorii, nu am stat cu halatele cu buzunare mari pline de bani ca doctorii, mângâiați și de unele asistente, noi am trudit douăzeci și patru de ore zilnic, fără somn, fără mâncare, că unde ajungeai îți punea sticla de afinată pe masă. Criminalii! Multe vieți au fost distruse. Noroc că ne mai alinam în discuțiile tovărășești și amicale cu informatorii noștri dragi, care acum sunt deputați, senatori, mari proprietari, revoluționari cu diplomă, ca și mulți dintre noi. Cine a tras în noi? Armata condusă de niște generali luați de la șaibă, care nu știau regulile războiului urban. Au tras tâmpiții cu tunurile tancurilor în clădirile muzeelor, bibliotecii universității, într-un sediu al nostru, în televiziune și sute de clădiri. Nu știau cretinii că era vorba de aparate speciale care imită răpăitul mitralierelor și pistolului mitralieră AKM, montate în unele case sau în exterior. Cine le-a făcut și adus, ăsta e secret de stat strict. Nu KGB-ul, nu cioflingarii noștri colegi din vecini, nu CIA, ci alte agenturi, vorba răposatului comandant suprem. Unii vor să atenteze la proprietatea privată sfântă, făcută cu sudoare și chin, chiorul dracului, Hitler, dar nu schimbă nimeni nimic. Noi veghem, noi suntem armata de rezervă formată numai din generali și colonei. Asta e, noi i-am pus la conducere, noi îi dăm afară, respectând cu sfințenie constituția.
de Ioan Pînzar