Melodia „Pușca și cureaua lată” aparține folclorului și nu poate avea nimeni drept de autor asupra ei, spun reprezentanții Academiei Române, după ce Tribunalul Cluj, care judecă procesul în care mai mulți artiști își dispută drepturile de autor pentru piesă, ceruse lămuriri suplimentare în acest caz
La Tribunalul Cluj a avut loc, joi, ultimul termen în procesul deschis de un rapsod din Mureș, Mircea Simionca, împotriva cântăreților Traian Ilea și Valeria Ilea Codoreanu, în care acesta revendică drepturile de autor pentru piesa „Când eram tânăr fecior”, cunoscută sub titlul „Pușca și cureaua lată”.
Septimiu Puț, avocatul soților Ilea, a declarat corespondentului MEDIAFAX că la termenul de joi a sosit un nou răspuns de la Academia Română, la solicitarea Tribunalului Cluj, în care se arată că piesa aflată în litigiu, „Pușca și cureaua lată”, aparține folclorului de consum și nu poate avea nimeni drept de autor asupra ei.
Puț a spus că reprezentanții Academiei Române au mai analizat cele două piese, „Când eram tânăr fecior”, a lui Mircea Simionca, și „Pușca și cureaua lată” a soților Ilea, și au stabilit că acestea aparțin folclorului comun și nu se poate spune că aparțin cuiva anume.
„S-a primit același răspuns de la Academia Română, doar că răspunsul este mai bine argumentat, de patru profesori specialiști în folclor. Cert este că piesa consacrată și cunoscută de toată lumea «Pușca și cureaua lată» a soților Ilea nu a fost copiată”, a spus Septimiu Puț.
Tribunalul Cluj se va pronunța în 11 noiembrie în acest dosar.
Procesul în care Mircea Simionca revendică în instanță drepturile de autor pentru piesa „Când eram tânăr fecior”, cunoscută sub titlul „Pușca și cureaua lată”, este judecat la Cluj după ce Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale.
Procesul a fost intentat, în urmă cu câteva luni, de rapsodul Mircea Simionca, din comuna mureșeană Vătava, cântăreților Traian Ilea și Valeria Ilea Codoreanu, pentru drepturile de autor asupra melodiei „Când eram tânăr fecior”, cunoscută sub denumirea „Pușca și cureaua lată”. În plângerea depusă la dosarul 1.137/102/2009, rapsodul Mircea Simionca a cerut recunoașterea dreptului de autor asupra piesei „Pușca și cureaua lată” și despăgubiri de 100.000 de lei, susținânând că el a lansat-o încă din 2002.
Totodată, Simionca solicită instanței să dispună încetarea producției și încetarea difuzării înregistrărilor în care apare piesa, distrugerea suporturilor materiale cu înregistrări și scoaterea din circuitul comercial a înregistrărilor.
Simionca susține că a adaptat versurile sale, inspirate de bunicul său, care a fost vânător, la o melodie pe care a auzit-o de la un instrumentist din Maramureș.
În întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de Traian Ilea și Valeria Ilea Codoreanu, aceștia afirmă că piesa nu intră sub incidența legii dreptului de autor pentru că face parte din folclorul românesc și ca atare circulă liber, cerând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Ei spun că înainte de lansarea de pe Etno TV, din 2005, au cântat-o de mai multe ori la nunți.
La termenul din 13 mai, a fost prezentat un răspuns primit de la Academia Română, la solicitarea instanței. În acest răspuns se arăta că piesele „Pușca și cureaua lată” și „Când eram tânăr fecior” fac parte din categoria muzicii populare de consum și că în asemenea situații nu se poate discuta despre drepturi de autor, ci doar despre drept de interpretare.
La termenul din 10 iunie, avocatul lui Simionca a cerut ca Institutul de Etnografie, care aparține de Academia Română, să stabilească dacă piesa a apărut până acum în vreo culegere de folclor și pe ce arie geografică este răspândit cântecul. Cererea a venit după ce, la termenul precedent, reprezentanții Academiei Române au răspuns la solicitarea instanței de judecată arătând că ambele piese fac parte din foclor, fiind un gen comun de cântece de petrecere pentru care nu se pot pretinde drepturi de autor.
La termenul din 9 septembrie, Tribunalul Cluj a cerut lămuriri suplimentare Academiei Române în acest caz. La acest termen, Tribunalul Cluj a decis să trimită o adresă Institutului de Folclor al Academiei Române prin care se solicita explicitarea răspunsului primit de instanță în legătură cu piesa „Pușca și cureaua lată”.
Septimiu Puț, avocatul soților Ilea, a spus că Academia a arătat instanței că răspunsul trimis nu a fost dat de specialiști în folclor și că instanța ar trebui să se adreseze unor folcloriști sau altor specialiști pentru o expertiză adecvată.
„În legătură cu acest răspuns instanța a solicitat lămuriri suplimentare și, în același timp, la cererea ambelor părți, instanța a trimis o adresă Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru a întreba dacă Uniunea ar putea efectua o expertiză în privința cântecului aflat în litigiu”, a spus el.
