Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Ţineţi la distanţă celiachia (boala celiacă)
Tot mai multe persoane suferind de probleme intestinale sunt diagnosticate cu celiachie - caracterizată prin intoleranţa organismului la gluten -, susţine medicul Anton Emmanuel. "Multe persoane sunt diagnosticate între vârstele de 40 de ani şi 60 de ani, aşadar, dacă prezentaţi anumite simptome, precum diaree şi balonare, ar fi bine să mergeţi la un consult de specialitate - de obicei acesta constă într-un simplu test de sânge".
"Cazurile de maladii intestinale inflamatorii (precum boala Crohn şi colita ulceroasă) sunt şi ele tot mai numeroase şi se declanşează la orice vârstă", afirmă medicul Mike Stroud, consultant gastroenterolog la Spire Southampton Hospital din Marea Britanie.
"Niciodată nu trebuie să vă puneţi singurul diagnosticul de alergie sau intoleranţă", spune şi Nick Read - trebuie să mergeţi la medicul de familie pentru a efectua un test medical corespunzător.
Nu ignoraţi problemele de sănătate
Multe persoane se îngrijorează în legătură cu frecvenţa cu care merg la toaletă, însă o anumită schimbare în obiceiurile zilnice ar trebui considerată drept factorul care trage semnalul de alarmă. Dacă suferiţi dintr-o dată de constipaţie sau diaree, iar aceste probleme durează mai mult de câteva zile, mergeţi la medicul de familie care vă va recomanda o coloscopie şi o examinare internă, efectuată de obicei sub anestezie.
Cancerul intestinal reprezintă al doilea factor de deces din Marea Britanie. "Însă, înainte ca acesta să se dezvolte, există o fereastră de aproximativ 10 ani înainte ca anumite schimbări nemaligne, precum celule neobişnuite şi polipii intestinali să devină de natură canceroasă. Aceste schimbări produc simptomele care prezic apariţia cancerului, precum sângerări şi modificarea evoluţiei zilnice a tractului digestiv", a declarat medicul Deepak Suri.
Din acest motiv este foarte important să nu ignoraţi simptomele. Într-un stadiu incipient, aceste probleme pot fi rezolvate imediat, printr-o intervenţie de circa 30 de minute în timpul colonoscopiei. "Dacă permiteţi cancerului să se dezvolte, există riscul de a fi obligat apoi să apelaţi la chimioterapie, intervenţie chirurgicală şi ataşarea unui sac de colostomie, iar rata de supravieţuire este foarte redusă", a adăugat acelaşi specialist.
Luaţi o "pastilă a fericirii" (antidepresive)
Aşa cum ştim cu toţii, creierul prezintă numeroase conexiuni nervoase, însă puţine persoane realizează faptul că şi intestinul este străbătut de mulţi nervi, a declarat medicul Deepak Suri, consultant gastroenterolog la Whittington and St. John and Elizabeth Hospitals din Londra. "Intestinele au propriul lor sistem nervos. Din acest motiv oamenii simt acei «fluturaşi» în stomac atunci când sunt nervoşi sau spun că au un stomac «ciudat» înainte de un eveniment important", a explicat medicul britanic.
Stresul este vinovatul principal pentru un procent mare de maladii digestive, spune medicul Nick Read, preşedintele IBS Network. "Stresul îndepărtează sângele din sistemul digestiv, uscând acele secreţii care ajută la digestia alimentelor şi provoacă spasme musculare şi durerile de stomac".
Din acest motiv, unul dintre cele mai bune tratamente prescrise pacienţilor care acuză simptome cronice de IBS are la bază o doză mică de antidepresive - de regulă se recomandă medicamentul Amitriptilin. "El desensibilizează intestinul şi este folosit destul de des atunci când pacienţii au încă probleme după ce au încercat tratamentele uzuale, bazate pe medicaţia antispastică şi pe laxative".
Două treimi dintre pacienţii suferind de IBS afirmă că tratamentul psihologic ameliorează simptomele atunci când medicina clasică nu i-a ajutat, afirmă medicul Julian Stern, psihiatru la St Mark's Hospital din Harrow, specialist în analiza relaţiei dintre traumele emoţionale şi bolile digestive. "Nu spunem că problema s-ar afla în creier, dar stresul şi alte probleme psihologice netratate pot fi un factor important".
Sunt disponibile numeroase tratamente în acest registru, care merg de la consilierea acordată în cazurile de răpire, pierderea unor persoane dragi sau alte traume şi până la terapia prin hipnoză - eficientă în cazul a două treimi dintre pacienţi - şi la terapiile cognitive şi comportamentale. Disponibilitatea acestor tratamente variază în cadrul sistemului naţional de sănătate britanic, însă acestea pot fi efectuate şi în numeroase clinici private.
