Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoConceptul „poziţii de viaţă” a fost introdus de teoria numită Analiză Tranzacţională. El se referă la atitudinile pe care le adoptă oamenii faţă de viaţă în general şi faţă de ceilalţi oameni. Pe scurt ele sunt:
Eu sunt OK – tu eşti OK.
Eu sunt OK – tu nu eşti OK.
Eu nu sunt OK – tu eşti OK.
Eu nu sunt OK – tu nu eşti OK.
Aplicaţiile lor sunt multiple: în management, în training, în coaching, de fapt în orice proces de comunicare.
În orice moment din viaţă sau în orice relaţie de comunicare suntem într-una din aceste poziţii. Inclusiv în perioada de după naştere când apar multe modificări în viaţa proaspetei mămici. Atitudinea acesteia se poate schimba faţă de atitudinea anterioară faţă de partener, părinţi, socri, medic, etc. Ca urmare, pot apărea poziţii de viaţă din oricare categorie:
Eu sunt OK – tu nu eşti OK.
Dacă simţi că doar tu ca mamă ştii ce e cel mai bine pentru copil, ştii cum să te comporţi cu el şi ce să faci în orice situaţie, dar ceilalţi nu ştiu mai deloc, atunci eşti în această poziţie de viaţă.
Poţi gândi aşa de la început, afirmând fraze de genul:
Doar mama ştie când îi e foame copilului.
Doar mama poate să îl liniştească.
Doar eu simt când s-a săturat.
sau poţi ajunge să faci o astfel de generalizări în urma unor situaţii singulare:
Doar eu ştiu să-i pun bine pampersul, când l-ai pus tu data trecută s-a udat tot.
Doar eu ştiu să îi fac baie, la tine a plâns.
Doar eu ştiu să-l îmbrac, tu l-ai chinuit când l-ai scos afară.
Iar o asemenea poziţie de viaţă duce la conflicte cu ceilalţi şi în final la hotărârea lor de a nu mai face nimic pentru a te ajuta fiindcă nu primesc nici o apreciere în schimb şi greşelile lor sunt criticate şi nu abordate constructiv. Riscul pentru tine e să te trezeşti la un moment dat că eşti foarte obosită şi frustrată fiindcă le faci pe toate singură ... cel mai bine.
Aşa că atunci când ceilalţi nu fac lucrurile aşa cum ţi le-ai dorit tu, acordă-le asistenţă, spune-le în avans cum anume vrei tu să acţioneze şi întreabă-i cum poţi tu să îi ajuţi.
Eu nu sunt OK – tu eşti OK.
Dacă eşti în această poziţie de viaţă e posibil să nu ai încredere în tine, să îţi fie teamă că ai putea să greşeşti şi să preferi să îi laşi pe ceilalţi să facă anumite lucruri: să o chemi pe mama sau pe soacră să îi facă baie copilului, să îi ceri soţului să îi taie unghiile sau să îl ţină în braţe la vaccin, etc.
Dacă identifici la tine gânduri de genul:
Eu nu sunt în stare ...
Îmi e frică să ... / să nu ...
Dacă greşesc când ...?
Dacă vei continua să rămâi în această poziţie riscul este de a deveni dependentă de ceilalţi şi de a nu te dezvolta.
Încearcă să apelezi la ajutorul celorlalţi doar pentru a te asista în timp ce faci tu singură acele lucruri de care nu eşti sigură. Poate nu te simţi confortabil să îi faci baie copilului când eşti singură acasă, dar poţi să îi faci baie în timp ce soţul sau mama te asistă (dar nu o face în locul tău). Cel puţin ştii că e acolo în caz că ai nevoie şi aşa îţi formezi şi tu noile abilităţi şi încrederea în ele.
Eu nu sunt OK – tu nu eşti OK.
Dacă eşti în această poziţie de viaţă te simţi oarecum fără speranţă. Consideri că nici tu nu te pricepi, dar nici soţul, de exemplu. Atunci sunteţi imobilizaţi amândoi şi nu mai faceţi nimic. Starea pe care o trăieşti este de neajutorare şi neîncredere în tine, în ceilalţi, în viitor.
Riscul de a fi într-o asemenea poziţie de viaţă e că duce foarte uşor la depresie. Nu vezi nicăieri o soluţie, nici la tine, nici la ceilalţi. Iar această atitudine te afundă şi mai mult în gânduri negative.
Aşa că adu-ţi aminte când ai mai fost într-o astfel de stare faţă de lucruri care îţi erau complet străine. Poate când ai început un job nou, sau un proiect nou, când te-ai mutat în alt oraş sau când ai plecat singură în străinătate. Adu-ţi aminte cum te-ai descurcat atunci şi dă-ţi seama că eşti în stare să o faci din nou, acum este doar o situaţie nouă la care te vei adapta şi căreia îi vei face faţă cu succes. Cheamă-i pe ceilalţi în ajutor să îţi arate ce şi cum să faci. Aşa cum au reuşit şi celelalte mămici, vei reuşi şi tu!
Eu sunt OK – tu eşti OK.
E poziţia de viaţă cea mai sănătoasă. Te accepţi aşa cum eşti, chiar dacă nu le ştii pe toate, chiar dacă poţi face erori, ştii că eşti capabilă să înveţi să că vei avea succes. Ai aceeaşi atitudine şi faţă de ceilalţi. Ai gânduri precum:
Voi reuşi să pun copilul în portbebe şi vei reuşi şi tu.
Pot să îi fac apa potrivit de caldă la baie şi poţi şi tu.
Pot să învăţ cum să îi curăţ nasul cu noul aparat şi poţi să înveţi şi tu.
De obicei, în cursul unei zile trecem prin toate aceste poziţii de viaţă în funcţie de situaţiile pe care le trăim şi de oamenii cu care interacţionăm. Fireşte ideal este să ajungem cât mai des la o atitudine internă şi la o exprimare externă de tipul eu sunt OK- tu eşti OK, dezvoltându-ne în continuare şi ajutându-i şi pe ceilalţi să o facă. Însă pentru acest lucru, primul pas este să identificăm situaţiile când suntem în celelalte poziţii de viaţă. Aşa că fii atentă la ceea ce gândeşti şi ceea ce spui şi identifică tiparul gândurilor tale. Apoi dă-ţi voie să crezi că şi tu eşti OK şi ceilalţi sunt OK şi crezând asta vă ajutaţi unul pe altul să vă dezvoltaţi în continuare!
