Rugăciunea de cerere

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia; și cel care caută găsește; și celui care bate i se va deschide. Și care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare îi va da piatră? Sau dacă îi va cere pește, oare îi va da, în loc de pește, șarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, știți să dați fiilor voștri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care Îl cer de la El!” (Luca 11, 9-13)

Origen, Despre rugăciune, Introducere, XVI, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, p. 235

„(...) Cine cere de la Dumnezeu lucruri pământeşti şi mici înseamnă că nu ascultă de porunca Lui, care spune că de la El se cade să cerem numai lucruri cereşti şi mari, pentru că Lui nu-I place să dea lucruri trecătoare şi de mică însemnătate. Iar dacă face cineva aluzie la bunurile trupeşti care li s-au dat sfinților în urma rugăciunilor lor şi după cuvintele Evangheliei, care învață că cele pământeşti şi mici ni se vor adăuga nouă, atunci iată ce trebuie să răspundă: când cineva ne dăruieşte un obiect, noi nu putem spune că acela ne-a dăruit umbra obiectului, căci nu şi-a propus să dea două lucruri, un obiect şi umbra lui, ci a dat numai obiectul, căci intenția care dă este să dea un obiect. Concluzia este că noi primim deodată cu dăruirea obiectului şi umbra lui. Tot aşa, dacă vom primi cu gând mai înalt ceea ce ne-a fost dăruit mai de preț de Dumnezeu, atunci vom zice că bunurile cele fireşti ale darurilor duhovniceşti, mari şi cereşti, nu sunt decât cele trupeşti, care li s-au dat tuturor sfinților, spre folos (I Corinteni 12, 7) sau după măsura credinței, sau precum hotărăşte Cel care dă, iar hotărârea Lui este înțeleaptă, chiar dacă noi nu suntem în stare să arătăm pentru fiecare caz pricina şi rostul adevărat pentru care au fost dăruite.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvânt despre răbdare şi discernământ, 8, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 306

„Implorând (ajutorul lui Dumnezeu), căutând, bătând la uşă - aşa cum spunea Domnul - (omul) va obține în cele din urmă împlinirea cererilor sale (inclusiv îndepărtarea ispitei). Numai să facă aceasta cu încredere, să ceară aceasta neîncetat cu mintea şi cu limba, să-şi strunească trupul, să nu se încurce cu treburi lumeşti, nici să se complacă în patimile răutății. Pentru că nu minte cel ce a zis: Toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi (Matei 2, 22). Cei care zic că de va împlini cineva toate poruncile (Domnului) şi nu va primi împlinirea cererilor Sale în acest veac, la nimic nu le foloseşte aceasta, greşesc şi spun lucruri în dezacord cu Sfintele Scripturi.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Despre înălțarea minții, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 320

„Să ai grijă să te rogi continuu pentru sărăcia ta (spirituală). O, de-ar avea omul simțul acestei sărăcii!”

(Sursa: Ziarul Lumina)