Sihăstria reînviată – o candelă a credinţei

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sfinţirea bisericii şi a picturii Mănăstirii Sihăstria Putnei, cu hramul Izvorul Tămăduirii, duminică, 27 august 2017:

Construirea şi sfinţirea bisericii mari a Mănăstirii Sihăstria Putnei reprezintă o dovadă a credinţei vii şi jertfelnice a unei comunităţi monahale harnice şi dinamice, dar şi un eveniment mare, sfânt şi binecuvântat nu numai pentru ţinutul Bucovinei, cu mănăstiri şi biserici străvechi, cu sfinţi voievozi, ierarhi şi cuvioşi, care au păstrat unitatea poporului şi a credinţei strămoşeşti, este un dar binecuvântat al lui Dumnezeu pentru întregul neam românesc.

Această mănăstire, care a cunoscut în ultimii ani o înnoire spirituală deosebită şi o dezvoltare edilitară amplă, a reuşit să renască din ruină prin puterea duhovnicească a acestui loc sfinţit de nevoinţele sihaştrilor care se retrăgeau aici pentru mai multă linişte, rugăciune şi nevoinţă.

Cuvântul „sihastru” este transcrierea românească a cuvântului „isihast”, din limba greacă, şi înseamnă „om iubitor de linişte” sau de pace interioară, prin practicarea rugăciunii inimii în locuri singuratice, realizând astfel o mai mare apropiere de Dumnezeu.

Existenţa isihasmului şi a spiritualităţii filocalice de tip atonit sau constantinopolitan în viaţa Ortodoxiei româneşti este dovedită şi de această mulţime a sihăstriilor care au existat pretutindeni unde s-au înălţat mănăstiri mari, cum este şi cazul acestei sihăstrii din apropierea Mănăstirii Putna.

Retragerea în isihie înseamnă pacificarea patimilor, a gândurilor, a cuvintelor şi a comportamentului, prin lucrarea rugăciunii. Viaţa în isihie este o nevoinţă în rugăciune, până la sfinţirea profundă a minţii şi a sufletului, a întregii fiinţe omeneşti.

De aceea, călugării isihaşti sau călugării sihaştri au fost în istorie mari sfătuitori, precum Sfântul Daniil Sihastrul, duhovnicul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, sau Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan, ocrotitorii acestei mănăstiri, a căror canonizare am proclamat-o solemn în ziua de 14 mai 2017.

Toţi aceşti sfinţi au fost rugători neîncetaţi, cunoscuţi duhovnici şi povăţuitori de suflete, care sfătuiau prin înţelepciunea care vine de la Dumnezeu, o înţelepciune a smereniei, a păcii sufleteşti, a dreptăţii şi a bucuriei duhovniceşti pe care o dăruieşte Duhul Sfânt celor care Îl iubesc pe Dumnezeu.

Astăzi, la momentul binecuvântat al sfinţirii bisericii şi picturii Mănăstirii Sihăstria Putnei, dorim să exprimăm, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, aprecierea şi preţuirea noastră pentru toată lucrarea care s-a desfăşurat aici cu multă dăruire şi iubire jertfelnică.

Totodată, felicităm pe părintele stareţ Arhimandritul Nectarie Clinci, dimpreună cu obştea monahală a Mănăstirii Sihăstria Putnei, harnică şi misionară, pe toţi sprijinitorii ei din ţară şi străinătate, precum şi pe toţi clericii şi credincioşii prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate creştină şi demnitate românească.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale şi tuturor sfinţilor să ocrotească această mănăstire şi să dăruiască pace şi bucurie, sănătate şi mântuire tuturor închinătorilor şi binefăcătorilor ei.

Cu multă preţuire şi părintească binecuvântare,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

(sursa: Basilica.ro)