Final la Bucovina Rock Castle, într-o ultimă seară care a adunat câteva generaţii de rockeri

Programul divers al ultimei seri a Festivalului Bucovina Rock Castle a adunat în Cetatea Sucevei mai multe generaţii de iubitori ai rockului. Câteva mii de rockeri s-au adunat duminică seara pentru ultima reprezentaţie a festivalului sucevean, devenit atât de îndrăgit de-a lungul celor şapte ediţii derulate în şanţul de apărare al Cetăţii de Scaun.

Începutul serii de duminică a fost în forţă, descărcând energia unui stoner rock cu influenţe alternative peste tinerii veniţi să-i vadă pe cei de la Unflicted, un grup înfiinţat de doar doi ani de zile. Formată în Bucureşti, această trupă tânără are deja la activ un album intitulat ”Exposed” şi a făcut o impresie bună pe scena de la Cetate. Au urmat constănţenii de la White Walls, multaşteptaţi la Suceava, unde ajung destul de rar. După o perioadă de pauză, cei patru s-au reîntors în forţă cu o mare poftă de a-şi etala noile compoziţii în faţa publicului din nordul ţării. Atmosfera a fost apoi înviorată de etno metalul celor de la Dirty Shirt, care au creat o atmosferă de nebunie, plină de voie bună. Într-un show incendiar, cei doi vocalişti şi trupa din spate i-au făcut pe spectatori să vibreze la unison, cu telefoanele aprinse. Am aflat despre ei că s-au înfiinţat în micul orăşel Seini de lângă Baia Mare, în urmă cu 10 ani, şi că au avut întotdeauna planuri mari legate de perfecţionarea stilului lor unic.

Nume grele pe scenă pentru un final pe măsura întregului festival

Câteva generaţii de rockeri au vibrat împreună în partea a doua a serii de duminică, în timpul ultimelor două apariţii pe scena Bucovina Rock Castle. Cu o istorie lungă în spate, una dintre cele mai bune voci din România a fost auzită pe scena festivalului prin prezenţa lui Ovidiu Ioncu Kempes. De data asta în fruntea unui grup care îi poartă numele, Kempes, un adevărat rocker până în măduva oaselor, începând de la voce, feeling şi gestică, le-a arătat vechilor săi fani o formă de zile mari, întreaga audienţă cântând alături de el şi trupa lui piese vechi ale trupei Cargo, alături de care a dobândit celebritatea. El le-a arătat încă o dată fanilor de toate vârstele cât de mult îi iubeşte, transmiţând o energie unică.

Când oboseala îşi spunea cuvântul, după trei nopţi petrecute în muzică, dans şi multă bere, legendarul Uli Jon Roth şi-a făcut loc pe scenă, alături de Tokyo Tapes Revisited, pentru a le arăta celor rămaşi pe poziţii că nici ploaia şi nici oboseala nu pot învinge dorinţa de a asculta o muzică venită dintr-o altă epocă a rockului. Pusă în scenă cu stil şi bun-gust şi având în spate un grup al cărui vocalist de zile mari a făcut senzaţie, muzica lui Uli Jon Roth a plăcut şi celor tineri, rămaşi să o asculte pe o ploaie torenţială. Hituri din repertoriul trupei Scorpions, îmbrăcate acum în maniera proprie a marelui chitarist, alături de compoziţii proprii, pline de forţă, au arătat un nou proiect prin care inventatorul unui nou tip de chitară - Sky guitar - arată lumii că a rămas unul dintre cei mai importanţi muzicieni ai generaţiei sale şi nu numai. Plăcerea de a mânui chitara s-a văzut din primul şi până la ultimul acord al concertului, festivalul neputându-se încheia mai bine decât printr-un tribut adus marelui chitarist Jimi Hendrix. Prin interpretarea unică şi fascinantă a două piese din creaţia lui Hendrix, pe care muzicianul german l-a preţuit atât de mult, ”All along the watchtower” şi ”Little wing”, Uli Jon Roth a reamintit audienţei de unde vin începuturile acestei muzici, atât de îndrăgită de cei veniţi să petreacă un minunat sfârşit de săptămână la Bucovina Rock Castle, în Cetatea Sucevei.