Podurile și vămile la înmormântare. Practici canonice?

Evlavia creștinilor manifestată liturgic în cultul celor adormiți a făcut ca accentul să cadă, adesea, mai mult pe împlinirea rituală a unor practici, decât pe esențial – rugăciune și milostenie.

Este clar faptul că, în primele secole creștine nu a existat o regulă pentru modul în care se făcea milostenia pentru cei adormiți. Biserica administra numeroase așezăminte sociale – orfelinate, case de fecioare și azile – iar acestea erau întreținute tocmai din milosteniile comunității.

După înmulțirea numărului de creștini și răspândirea religiei, milostenia creștină a luat caracter personal și fiecare a împărțit după putință. Pusă în practică, de-a lungul istoriei, împărțirea de daruri pentru cel adormit a dus la numeroase practici statornicite printr-o tradiție populară. Așa s-au născut „podurile” și argumentarea pentru „vămile văzduhului”. Practic, la mai multe popoare ortodoxe s-a statornicit un număr de 12 sau 24 de „poduri” – obiecte de îmbrăcăminte, prosoape, covoare sau pături care sunt așezate lângă sicriul celui adormit și oferite, apoi, la opririle efectuate în drumul spre biserică sau mormânt. 

Că se dă milostenie celor aflați în nevoie este lăudabil, dar obiceiul devine o practică greșită atunci când împărțim aceste poduri sau punți cu credința că plătim, astfel, ca sufletul celui adormit să poată scăpa de anumite păcate. Aici intervin vestitele „vămi ale văzduhului” – obstacole în care sufletul este oprit spre a înainta în Împărăția lui Dumnezeu, dacă omul a săvârșit anumite păcate. Este interesant faptul că se crede că, dacă familia dă toate cele 12 sau 24 poduri, sufletul zboară direct în sânul lui Avraam, chiar dacă are păcate pe care nu le-a spovedit în timpul vieții.

Așadar, practica podurilor și credința plătirii vămilor sunt greșite, dacă credem că putem plăti cu obiecte materiale păcatele săvârșite și nespovedite. Însă, dacă în toate aceste practici vedem tradiția strămoșilor noștri, prin care au făcut milostenie și rugăciune pentru cel adormit și pentru iertarea păcatelor sale, podurile și celelalte obiecte pot fi acceptate – Biserica ajutând, astfel, pe cei aflați în lipsă și nevoie.

(Nicolae Pintilie, sursa: Doxologia.ro)