Nu e de ajuns să crezi, trebuie să mergi şi la Biserică!

Să ai credinţă fără să te manifeşti ca atare, fără să faci parte integrantă dintr-o parohie, dintr-o comunitate, dintr-o frăţietate a altor creştini, care se adună în biserică să slujească Sfânta Liturghie, adică să-L aibă pe Hristos în mijlocul lor şi în ei înşişi, este o mare inepţie. Nu e nimeni credincios şi nu poate nimeni să creadă în Dumnezeu - dacă socoteşti credinţa ca relaţie personală cu Dumnezeu - în afara legăturii sale prin slujbe şi printr-o rugăciune personală, care este continuarea slujbelor.

Dar nu poţi să te rogi numai acasă şi să spui: „N-am nevoie de biserică, fiindcă eu sunt în relaţie cu Dumnezeu numai personal”. Trebuie să te duci la biserică, pentru că numai acolo te poţi întâlni cu toţi în starea cea mai înaltă pe care ne-o putem imagina, a comuniunii între oameni.

Niciodată în lumea aceasta oamenii nu sunt mai adunaţi, mai înfrăţiţi şi mai uniţi ca la Liturghie. Liturghia ne uneşte unii cu alţii şi cu Hristos, ne dă puterea lui Dumnezeu ca noi să continuam o viaţă creştină şi acasă, prin rugăciunea personală, prin faptele bune şi prin post, prin tot ceea ce facem. Liturghia este baza, fundamentul. Nu se poate o viaţă creştină sănătoasă şi normală care să facă abstracţie de Liturghie.

S-ar putea să fie oameni care să se roage numai în casele lor, dar ştiţi ce superficial e creştinismul şi credinţa lor? Atât de superficial încât ei nu vor fi niciodată creştini cu adevărat. Or creştinul nu poate să facă abstracţie de slujba Bisericii, mai cu seamă de Liturghie, de împărtăşirea cu Hristos euharistie. Hristos în Liturghie este puntea ontologică între cer şi pământ, între Dumnezeu şi om.

Cine crede că-L poate înlocui pe Hristos din Liturghie cu unul sentimental, moral, numai aşa cum îl au sectele, un Hristos pe care îl căutam în cântece populare bătând din palme şi dansând în ritmul acestei muzici ş.a.m.d., acela se întâlneşte cu un Hristos mai mult cu numele decât cu puterea, cu viata şi cu darurile Sale pe care le primim în Liturghie.

Sigur că este posibil orice în lumea aceasta, şi tocmai de aceea sunt atâtea secte şi atâţia oameni care gândesc atât de diferit, pentru că au ieşit din acest centru de gravitaţie care este pentru viaţa creştina Euharistia, Liturghia, slujba Bisericii. Şi atunci, dacă nu mai e Euharistie, daca nu mai e Biserica şi slujbele ei, o Biserică în continuitatea Bisericii apostolice, atunci poţi să înveţi orice, poţi să-ţi permiţi orice, poţi să ţi-L imaginezi pe Hristos oricum. Te duci, deschizi Biblia şi ţi se pare că e aşa şi pe dincolo; aşa fac toţi oamenii azi. Ori singura cale normală de trăire autentică a lui Hristos este calea slujbei, calea Liturghiei, calea Euharistiei, care se continuă în viaţa noastră personală de familie şi de lucru şi de tot ceea ce facem în lumea aceasta.

IPSSerafim Joantă

Sursa: www.crestinortodox.ro