Obiceiuri de Alexii

Alexie din calendarul popular, serbat în ziua de 17 martie, este considerat a fi patronul tuturor vieţuitoarelor care au hibernat în subteran (reptilele, mai ales) sau au stat ascunse sub coaja copacilor (insectele, numite gujulii) şi care se trezesc, acum, la viaţă.

Sărbătoarea cunoscută sub numele de Alexii face parte din acelaşi ciclu ritualic de înnoire a timpului calendaristic, în prag de primăvară.

Atmosfera satelor şi spaţiul din jurul gospodăriilor sunt purificate, acum, prin fumigaţii şi zgomote de intimidare. Dis - de - dimineaţă, în grădini se aprind focuri ritualice, în care sunt puse să ardă fructele sfinţite la Ziua Crucii (14 septembrie). Tinerii săreau, altă dată, peste focurile făcute din frunzele strânse cu o zi înainte şi cocenii adunaţi de prin grădini, în credinţa că vor fi feriţi de boli pe întreg parcursul anului şi, de asemenea, că vor fi feriţi de pureci.

Focurile aprinse în zorii acestei zile prin livezi sau prin grădinile caselor aveau şi o semnificaţie fertilizatoare, ziua fiind un important moment în calendarul pomicol tradiţional.

Femeile obişnuiau să ia cărbuni din focul aprins, în castroane sau căni, şi să afume, pe rând, fiecare arbore fructifer din livadă, înconjurând şi gospodăria de trei ori. De asemenea, se consideră că spiritele malefice din natură, precum şi toate jivinele (insecte, reptile, rozătoare) cuibărite în jurul casei în timpul iernii, puteau să fie îndepărtate cu ajutorul zgomotelor făcute prin baterea în diferite obiecte metalice.

Alexiile, Ziua Şarpelui

Preventiv, pentru îndepărtarea vietăţilor dăunătoare, femeile obişnuiau să facă un amestec din făină de porumb şi apă pe care îl puneau la cele patru colţuri ale hotarului proprietăţii fiecărei gospodarii.

În unele sate, Alexiile erau cunoscute şi sub denumirea de Ziua Şarpelui, deoarece se considera că în această zi şerpii ies din pământul în care au hibernat timp de 6 luni (de la 14 septembrie până la 17 martie). Această credinţă impunea interdicţii specifice de muncă. În mod special, femeile nu aveau voie să toarcă, să ţese, să depene sau să folosească foarfecele, acul sau furca de tors. Era interzis, de asemenea, a se aduce în casă lut şi surcele, iar dacă lutul era adus din timp, acum se înmuia cu apă şi se astupau cu el toate găurile şi fisurile de la sobă, crezându-se că în felul acesta, se astupau şi ochii şarpelui iar oamenii erau feriţi de muşcătura lui. Din această zi le era permis oamenilor să ucidă şarpele, atunci când acesta le ieşea în cale.