Sfântul Ioan Rusul şi pilda unei altfel de mucenicii

“Cu siguranţă vă întrebaţi cine este Sfântul Ioan Rusul şi cu ce mă poate ajuta, şi pot să vă spun că este un prieten al lui Dumnezeu, care a reuşit ca, prin viaţa lui deosebită, pe care a dus-o, să placă lui Dumnezeu, dar şi oamenilor. Sfântul Ioan Rusul este un tânăr, care învaţă prin viaţa lui, e un tânăr ce ne arată care este adevărata cale de urmat în această viaţă, care ne arată că trebuie să ne închinăm singurului şi adevăratului Dumnezeu, Creatorul întregului univers, şi nu la dumnezei făcuţi de mâna omenească, bani, maşini, aparate electronice, mâncare, băutură, lux, droguri, prostituţieetc; care ne arată că poftele şi patimile trupului sunt gunoaie ce ne omoară trupul şi sufletul, că totul este trecător, că aurul este credinţa, dragostea curată, sfântă faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, viaţa sfântă, cititul din cărţile sfinte, prezenţa la Sfânta Liturghie, faptele bune; care ne arată că cea mai grea luptă în această lume este lupta cu păcatul şi cu diavolul, iar lupta cea mai importantă este lupta pentru mântuire, şi nu lupta pentru comorile cele pieritoare ale acestei lumi; care ne învaţă să urâm păcatul, dar nu şi pe cei care cad în el.

Rob fiind, nu a cârtit niciodată împotriva lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Rusul, din tinereţe, s-a hrănit cu lumina adevărului, sorbind dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti, şi aprimit cu multă dragoste crucea urmând pe Hristos cu toată nădejdea şi credinţa.

Rob fiind, nu a cârtit niciodată împotriva lui Dumnezeu şi cu toate încercările stăpânului său musulman de a-i schimba credinţa, el a rămas statornic învăţăturilor celor bune şi mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, slujindu-şi stăpânul cu toată dragostea. A fost pus să trăiască într-un grajd, împreună cu animalele, grajd care se umplea de mireasa duhovnicească prin rugăciunile sale de toată noaptea, făcându-se astfel pildă tuturor.

Pentru toate acestea, Dumnezeu a rânduit ca trupul lui să-şi păstreze nestricat până în vremea noastră şi să răspândească tuturor celor ce ajung şi se închină cinstitelor sale moaşte binecuvântare şi tămăduire sufletească şi trupească.

Mă întreb oare câţi tineri din zilele noastre, în vreme de ispită, aleg să urmeze pe Dumnezeu şi nu lumea sau păcatul; oare câţi tineri mărturisesc credinţa ortodoxă acolo şi atunci când este nevoie, oare câţi tineri îşi pun măcar o singură dată astfel de întrebări:ce trebuie să fac cu viaţa mea?; pe ce drum merg?; oare viaţa mea place lui Dumnezeu?; oare fac ceea ce trebuie sau mă afund în valul necredinţei, al păcatului şi al lumii fără Dumnezeu?”

(Preot Gheorghe NICOLAE, Paraclisul Acoperământul Maicii Domnului şi Sfântul Ioan Rusul, Spital Polizu)