Post, bunătate, credinţă şi smerenie în Săptămâna Mare

Ultimele şapte zile înaintea sărbătorilor de Paşti, cunoscute ca Săptămâna Mare, reprezintă o perioadă în care fiecare creştin trebuie să încerce să fie mai bun, cumpătat şi smerit.

Denumirea de Săptămâna Mare vine de la evenimentele speciale care s-au petrecut în acest interval. Începând din Duminica Floriilor, în toate bisericile ortodoxe au loc slujbe prin care sunt rememorate ultimele zile din viaţa pământeană a Mântuitorului, respectiv prinderea, judecarea, răstignirea şi îngroparea, a spus purtătorul de cuvânt al Patriahiei Române, preotul Constantin Stoica.

Prohodul, în Vinerea Mare

Una din cele mai importante zile din Săptămâna Mare este cea de joi, numită şi Joia Mare. De dimineaţă se pregăteşte împărtăşania pentru un an, care se dă bolnavilor. Seara, sunt citite cele 12 Evanghelii. Vineri, la slujba de seară, se cântă Prohodul.

Cei care nu au reuşit să postească ar putea încerca să facă acest lucru fie şi pentru câteva zile, întrucât postul înseamnă exerciţiu şi poate fi interpretat drept cumpătare atunci când este vorba de mâncare şi băutură, dar şi bunătate, răbdare şi înţelegere în relaţiile cu cei din jur, a adăugat părintele Constantin Stoica.

În opinia preoţilor, postul nu înseamnă numai alimentaţie fără carne, lapte, brânză şi ouă, ci mult mai mult, respectiv iertare, împăcare, bunătate şi răbdare.

''Postul vine din grecescul «asceza» şi înseamnă exerciţiu. Deci, perioada postului este o perioadă în care oamenii trebuie să facă exerciţii pentru a fi mai buni, mai înţelepţi, mai blânzi, să privească mai mult la ei şi mai puţin la cei din jur, să nu fie lacomi la mâncare chiar dacă alimentele sunt fără carne sau lactate, pentru că lăcomia este un păcat. În plus, Biserica scuteşte de post copiii, bătrânii, militarii, oamenii care călătoresc şi pe bolnavi. Mai mult, este preferabil ca o persoană să postească fie şi o singură zi, dacă nu poate mai mult, dar în acea zi să fie respectată tradiţia ortodoxă", a spus părintele Stoica.

Sărbătorirea Învierii Domnului, praznic împărătesc

Sărbătorirea Învierii Domnului, a Sfintelor Paşti, este pentru întreaga creştinătate prilej de bucurie şi praznic împărătesc, pentru că prin Învierea Domnului se mântuieşte tot păcătosul, primind iertare de greşelile spovedite şi, hrănindu-se trupeşte şi sufleteşte cu Sfintele Paşti, primeşte viaţă nouă. Postul Sfintelor Paşti, cel mai lung şi cel mai aspru post de peste an, presupune ca trecerea la mâncăruri de dulce să fie cumpătată şi cu chibzuială.

Tradiţia populară spune că, la răstignirea lui Iisus Hristos, Maica Domnului a adus un coş cu ouă pe care a vrut să le dea paznicilor. Aceştia au refuzat darul, batjocorindu-L şi mai mult pe Iisus. Plângând în hohote, Maica Domnului a lăsat coşul la picioarele Răstignitului. Sângele, şiroind din trup a împestriţat ouăle. Uitându-se la ele, Iisus Hristos a şoptit că din acea zi toţi creştinii vor vopsi ouă roşii. În felul acesta, ouăle roşii au devenit un simbol al Învierii Mântuitorului.

(Elvira GHEORGHIŢĂ)