Rugăciunea lui Iisus (I)

Mai întâi o precizare: este cunoscută o metodă de angajare în rugăciune, ca rugăciunea lui Iisus. Cine nu ştie despre ce-i vorba ar putea avea impresia că spunând "rugăciunea lui Iisus" avem în vedere o rugăciune pe care a spus-o Domnul nostru Iisus Hristos. În realitate lucrurile stau altfel. E adevărat că în Sfânta Evanghelie sunt şi nişte rugăciuni rostite de Domnul nostru Iisus Hristos, dar prin rugăciunea lui Iisus înţelegem altceva. Şi anume cei ce ştiu ce înţelegem se gândesc la o rugăciune scurtă, rugăciunea "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", rugăciune cu care sunt datori călugării şi rugăciune pentru care sunt sfătuiţi să se angajeze toţi credincioşii. Deci voi vorbi despre ceea ce se înţelege în general prin rugăciunea lui Iisus, deci despre rugăciunea de toată vremea. Mie îmi place să-i spun "rugăciunea de toată vremea", pentru un motiv pe care îl veţi cunoaşte îndată.

Rugăciunea minţii şi a inimii

Unii, când se pomeneşte de rugăciunea lui Iisus, spun: "Da, ştiu, e vorba de rugăciunea minţii". Alţii zic că e vorba de "rugăciunea inimii". De fapt rugăciunea se poate face la trei nivele, deosebit: se poate face oral, rugăciunea gurii, se poate face cu mintea, rugăciunea minţii, şi se poate face şi cu inima, cu angajare totală, şi atunci este rugăciunea inimii. Rugăciunea o face fiecare la măsurile lui. Se începe de obicei cu rugăciunea orală, cu rugăciunea gurii, pentru că cei mai mulţi credincioşi se roagă vorbind cu Dumnezeu, cu cuvântul vorbit. La nivelul acesta se fac rugăciunile liturgice. De ce? Pentru că rugăciunile liturgice, rugăciunile din biserică, se fac în auzul credincioşilor care sunt de faţă şi cu scopul de a-i angaja pe cei de faţă în rugăciune. Rugăciunea particulară se poate face, şi se recomandă chiar să se facă, la nivelul gândului. De ce? Pentru că lupta pentru înlăturarea răului şi pentru realizarea binelui se dă în gând, gândul este temelia tuturor activităţilor umane. Toate pornesc de la gând, şi cele bune şi cele rele îşi au începutul în gând. Ridicările şi căderile se fac în gând.

Rugăciunea, disciplina minţii

Cheia vieţii duhovniceşti este disciplina minţii, iar metoda de disciplinare este rugăciunea de toată vremea, rugăciunea prin care ne angajăm cât mai des şi cât mai intens. Nu se poate face abstracţie de rugăciunea liturgică. Biserica are rânduieli de slujbă pentru fiecare zi, cele 7 Laude care se fac în general prin mănăstiri şi nu se fac la bisericile parohiale. Fiecare zi are rânduială de slujbă de dimineaţă şi de seară, fiecare credincios trebuie să-şi facă o rânduială de rugăciune de dimineaţă, o rânduială de rugăciune de seară, şi în cazul acesta pe lângă cele 7 Laude mai avem şi rugăciuni de dimineaţă şi rugăciuni de seară ca rugăciuni particulare, şi acestea, după caz, se pot face şi cu cuvântul vorbit în auzul celorlalţi care se roagă împreună, şi se poate face rugăciunea aceasta particulară la nivelul gândului, deci numai în gând.

„Miluieşte-mă pe mine păcătosul"

Rugăciunea "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul" este o rugăciune de completare a rânduielilor liturgice. În mănăstiri în special se fac cele 7 Laude, se citesc Acatiste şi se oficiază şi Sfânta Liturghie, multe din mănăstirile noastre au rânduială ca să se facă Sfânta Liturghie în fiecare zi. Noi nu ne putem închipui o viaţă liturgică la nivelul gândului, ci totdeauna ne gândim la o viaţă liturgică la nivelul rostirii pentru angajarea cea din gând.

Credincioşii noştri trebuie să ştie că în biserică nu slujeşte numai preotul, că în biserică nu slujesc împreună cu preotul numai diaconii, nici numai cântăreţii, ci în biserică trebuie să slujească toţi credincioşii. Cuvinte ca "Domnului să ne rugăm", "La Domnul să cerem", "Capetele noastre Domnului să le plecăm", "Să mulţumim Domnului", "Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos", "Să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim", "Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi", "Binecuvântarea Domnului peste voi", "Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi", toate cer răspunsuri, nu se fac de către unul singur pentru cei mulţi, ci se fac de către toţi pentru toţi câţi sunt de faţă şi pentru toţi câţi pot fi cuprinşi în rânduiala de slujbă. Prin urmare, în orice caz rugăciunea liturgică se face cu rostire.

(sursa: www.nistea.ro, Arhimadrit Teofil PĂRĂIAN)