Nu cred că este pentru nimeni o noutate că în lumea creştină Biblia sau Sf. Scriptură rămâne o carte deschisă din ce în ce mai rar sau poate chiar deloc. Este ce-i drept cartea de căpătâi a creştinismului, însă adeseori privită fie ca temă de discuţie ştiinţifico-critică, fie ca izvor pentru susţineri dogmatice şi nimic mai mult. Şi atunci, ce este în genere Sf. Scriptură?
În primul rând, Sf. Scriptură nu este izvor de filosofie sau de filosofare, ci izvor de viaţă, căci cuprinde cuvintele Vieţii.

 

„Din Scripturi învăţăm să cunoaştem şi lumea!”

Îmi susţin opinia, bazându-mă şi pe exprimarea teologului protestant E. Husserl: „Am o Evanghelie pe masa mea, însă nu o deschid, fiindcă dacă o deschid, mă voi opri să filosofez”. La prima vedere, exprimarea pare total nefericită, de vreme ce „intenţia” este din start „negativă”, iar Evanghelia pare a fi o „piedică” spre filosofie şi implicit spre filosofare. Personal însă găsesc ideea lui Husserl una fericită, de vreme ce o incursiune în Sf. Scriptură prin lecturarea ei duce la încetarea filosofiei şi filosofării. Este o recunoaştere indirectă a importanţei Sf. Scripturi din partea lumii protestante, care a ajuns chiar la deificarea Scripturii. Dincolo însă de sforţarea minţii de a descoperi prin filosofie „ceva”, Sf. Scriptură cheamă pe om la „altceva”, la un dialog, la o convorbire despre viaţă şi moarte, despre bine şi rău, despre mântuire şi pierderea ei, în care omul nu este singur, ci are ca partener de dialog şi dialogare pe Dumnezeu. Scriptura nu este numai o colecţie de cărţi sfinte, ci şi exprimarea vie şi concretă a trăirii sfinte, este descoperirea unui dialog personal, aşadar a unei surse reale de dialogare.
„Din Scripturi învăţăm să cunoaştem şi lumea, pentru că acelaşi Dumnezeu a făcut-o şi pe ea, şi Dumnezeu ne învaţă prin Revelaţia su¬pranaturală cum să ne mântuim în ea, cum să o vedem ca un transparent al lui Dumnezeu şi ca un cuvânt al Lui” (Pr. D. Stăniloae, Filocalia 10, n. 118).

 

Ne îmbogăţim duhovniceşte de Cuvântul lui Dumnezeu

În Scriptură, descoperim istoria mântuirii neamului omenesc şi chemarea acestuia spre desăvârşire. Nu aş putea să omit aici fasciculul numit „Tetraevangheliar” care rămâne permanent pe Sf. Masă a altarului şi din care preotul rosteşte „veştile cele noi şi bune” ale Noului Legământ, descoperind planul lui Dumnezeu faţă de om şi faţă de lumea pe care a creat-o.
Sf. Scriptură este scriere sfântă căci îndeamnă la sfinţenie, iar Cel ce este în centrul ei este Izvorul sfinţeniei. Fiecare pagină a Scripturii, fiecare pasaj, fiecare rând nu este altceva decât un îndemn de participare la sfinţenie, la comuniune şi la dialog. Când citim Sf. Scriptură sau o ascultăm în cadrul Sf. Liturghii devenim martori oculari ai evenimentelor descrise în şi prin ea, suntem şi noi participanţi la predica de pe munte, ne îmbogăţim duhovniceşte de bogăţiile Cuvântului lui Dumnezeu, suntem prezenţi la taina naşterii, morţii, Învierii şi înălţării la cer a Fiului lui Dumnezeu.

 

Cercetarea de tip „ştiinţifico-raţionalist” a textului sfânt

Fără să jignesc lumea occidentală, pentru ale cărei valori păstrez stima şi respectul meu, consider că s-a îndepărtat oarecum de Dumnezeu tocmai prin cercetarea de tip „ştiinţifico-raţionalist” a textului sfânt, pierzând tocmai miza citirii Sf. Scripturi. Pentru creştini, mesajul Sf. Scripturi nu este de a căuta în literă, ci de a trece de literă pentru a-l descoperi pe Dumnezeu, de vreme ce persoana care „cercetează Scriptura cu uitarea lui Dumnezeu este stăpânit de mândria de-a cunoaşte din Scriptură mai mult decât alţii, de-a nu cunoaşte pe Dumnezeu din trăirea directă” (Pr. D. Stăniloae, Filocalia 12, n. 101). Lecturarea Sf. Scripturi nu se face pentru a cunoaşte versete sau fraze, idei sau construcţii tehnice ale textului sacru, ca mai apoi să se transforme într-o luptă a cunoaşterii. Lecturarea trebuie să presupună în primul rând deschidere spre ceva nou adus de Scriptură şi anume, spre mesajul lui Dumnezeu: iubirea faţă de El şi faţă de oameni.
Sf. Scriptură rămâne - aşa cum a exprimat cu multe secole în urmă Sf. Ioan Gură de Aur - o „scrisoare de dragoste a lui Dumnezeu faţă de om”.

(Alexandru PRELIPCEAN)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Sfânta Scriptură - scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru om.

Comentarii