Unitatea în Hristos, ca unitate desăvârşită în primul rând în aceeaşi Raţiune divină a raţiunilor tuturor, e pregătită prin unitatea de credinţă în acea Raţiune a tuturor. Cine nu admite prin credinţă pe Logosul divin întrupat, întreg, nu poate ajunge la unirea deplină cu El, la asemănarea cu El, la primirea Lui în sine în întregime. Cine nu-L laudă pe Dumnezeu deplin, împreună cu ceilalţi pentru tot ce este El şi pentru tot ce a făcut, nu se dăruieşte Lui deplin şi nu poate intra la El ca jertfă de laudă.

Hristos ca pâine spirituală sau e primit întreg sau nu e primit deloc, aşa cum nu se poate descompune pâinea în elementele componente şi să rămână totuşi pâine. Se poate sesiza gustul pâinii la diferite niveluri, dar fiecare mănâncă calitativ aceeaşi pâine. Toţi trebuie să creadă în Hristos întreg, chiar dacă nu toţi se află la acelaşi nivel de înţelegere a Lui. Astfel Hristos, de care spun unii că se împărtăşesc, nu mai e Hristos, ci un nume gol; iar cei ce afirmă că se împărtăşesc împreună nu au comuniune ade­vărată între ei.

 

„Pe Hristos trebuie să-L primim în întregimea Sa ca Raţiune”

Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: "Tot ce are Cuvântul carnal şi hrănitor se va mânca cu măruntaiele şi cu cele ascunse cu tot şi se va mesteca spre digerare".

Sfântul Maxim Mărturisitorul punând aceasta în legătura cu dorul de a cunoaşte pe Dumnezeu, Raţiunea supremă, şi de a se uni cu El, dor im­primat în raţiunea umană, spune şi el că pe Hristos trebuie să-L primim în întregimea Sa ca Raţiune, dar cu raţiunile distincte cuprinse în El în mod armonios, adică să nu înlăturăm şi să nu confundăm pe nici una cu alta.

"Deci acest mare dascăl, ştiindu-ne că avem amintitul dor natural după Dumnezeu, ne îndeamnă pe toţi, prin învăţătura lui, spre mâncarea duhovnicească a Mielului înjunghiat pentru noi şi ne cere să păstrăm în chip distinct şi cu bun folos nefărâmiţată şi neamestecată armonia mădu­larelor, adică ale Mielului, ca să nu fim osândiţi că rupem şi că împrăştiem armonia bine orânduită a Trupului dumnezeiesc".

 E adevărat că după aceea Sfântul Maxim spune că fiecare se împărtăşeşte de alt mădular al lui Hristos, după raţiunile dumnezeieşti pentru care e mai pregătit prin raţiunea sa să le asimileze. Dar în fiecare mădular al trupului este impli­cat trupul sau specificul trupului întreg. Prin aceasta Sfântul Maxim vrea să spună că fiecare înţelege din complexul raţionalităţii divine unele ra­ţiuni mai mult decât altele, dar fără să le despartă de acelea.

În orice caz, toţi se împărtăşesc de acelaşi Hristos, trăind o ceremonie între înţelege­rile lor. "Aşa se mănâncă Mielul lui Dumnezeu şi se mesteca spre diges­tie duhovnicească, pentru ca să prefacă în Sine cu Duhul pe cei ce se îm­părtăşesc, pe fiecare din ei atrăgându-l şi aşezându-l în locul mădularului mâncat de el duhovniceşte, potrivit cu ordinea şi armonia trupului, ca să facă cu iubire de oameni Raţiunea din toate, cea singură mai presus de fire şi de raţiune, fiinţa lucrurilor".

 

Comuniunea în credinţă, în cugetare

Biserica în calitate de Trup tainic al lui Hristos, hrănită din Logosul întrupat, este în primul rând o unitate simfonică în spirit, în credinţă. Comuniunea euharistică cu Hristos şi în Hristos are ca bază şi ca semnifi­caţie mai profundă comuniunea în credinţă, în cugetare, nu e o întâlnire sentimentală, superficială, trecătoare între indivizi care aparţin unor corpuri ecleziale ce formează întreguri spirituale ce rămân mai departe despărţite. Comuniunea nu poate fi nici măcar intercomuniune între ase­menea corpuri spirituale ce rămân distincte. Comuniunea euharistică tre­buie să fie comuniune statornică în cugetare şi simţire. Cei ce se împărtăşesc împreună trebuie să împlinească îndemnul: "Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim". Ei trebuie să formeze un corp eclezial, să se poată săruta împreună ca semn al iubirii între cei uniţi în cre­dinţă. Nici cei ce aparţin unei schisme distincte de Biserica nu se pot împărtăşi împreună cu membrii Bisericii, lipsind între ei iubirea faţă de aceeaşi Biserică şi existând tendinţa de a înţelege şi de a aprecia altfel tot ce spune Biserica, de a dispreţui toate îndemnurile ei, toată condu­cerea ei pastorală, ceea ce tulbură armonia care trebuie să domnească între mădularele Trupului lui Hristos.

(Părintele Dumitru Stăniloae)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Unitatea în Hristos.

Comentarii