SATANA - nume dat diavolului; în limba ebraică numele înseamnă "potrivnic", "vrăjmaş". Diavolul este cauza răului din lume. Puterea lui nu trebuie nesocotită, dar creştinii trebuie să cunoască faptul că diavolul nu este de neînvins: prin puterile proprii şi având alături harul divin, orice putere a diavolului este înfrântă. Postul şi rugăciunea sunt două dintre cele mai puternice arme de luptă împotriva celui rău.

SFINTELE TAINE sunt lucrări sfinte şi sfinţitoare în care preoţii şi (sau) episcopii împărtăşesc în chip văzut harul lui Dumnezeu cel nevăzut. Numărul celor şapte taine este pus în legătură cu cele şapte daruri ale duhului sfânt (Isaia 11, 2-3). Ele sunt: Botezul, Mirungerea (Ungerea cu Sfântul Mir), Spovedania (Mărturisirea; Pocăinţa), Împărtăşania (Euharistia), Cununia, Maslul şi Preoţia (Hirotonia).

SFINTENIE [gr.agiasmos, agiosyni; lat.sanctificatio]: procesul de transfigurare subiectivă a credinciosului prin participare nemijlocită la viaţa în Hristos, Care este sfinţenia însăşi, adică prin consacrare spirituală continuă. Împreună cu dreptatea şi răscumpărarea, sfinţirea este un aspect complementar şi indispensabil al actului mântuirii (I Cor. 1, 30). Mântuirea nu este un merit, ci aproprierea personală, după har, a trupului îndumnezeit al lui Hristos, aşa cum indică scopul liturghiei: “Sfintele, sfinţilor”. Actul esenţial al jertfei euharistice este consacrarea sau prefacerea darurilor; dar scopul acesteia este sfinţirea credincioşilor. Creştinul devine locaş sfânt al lui Dumnezeu prin împărtăşirea Sfintelor Taine.

SHISMA [gr. shisma, lat. schisma = separare, scindare, shisma]: situaţie de separare canonică şi de întrerupere a comuniunii liturgice între scaunul de Roma şi cel de Constantinopol, provocată de bula de excomunicare din 16 iulie 1054 pe care cardinalul Humbert o depune pe altarul Sfintei Sofii, în numele papei Leon al IX-lea (mort cu trei luni înainte), împotriva patriarhului Mihail Cerularie. La rândul său, patriarhul ecumenic excomunică delegaţia papală prezentă la Constantinopol. Deşi în sens strict anatema din 1054 este o excomunicare personală care priveşte în mod direct cele două scaune patriarhale, totuşi ea a afectat profund relaţiile ulterioare dintre cele două mari părţi ale Bisericii creştine. În Ianuarie 1964, papa Paul al VI-lea vizitează Ierusalimul, unde se întâlneşte cu patriarhul ecumenic Atenagoras I. În toamna aceluiaşi an, conferinţa panortodoxă de la Rhodos decide să se înceapă pregătirile necesare pentru deschiderea dialogului teologic “pe picior de egalitate” cu Biserica romană. În ajunul încheierii conciliului Vatican II, la 7 dec. 1965, papa Paul al VI-lea, în catedrala Sfântul Petru din Roma, şi patriarhul Atenagoras în catedrala patriarhala din Istambul, ridică în acelaşi timp anatema care dura între cele două Biserici de nouă secole. Cei doi şefi de Biserici îşi dau seama totuşi ca “acest gest de dreptate şi de iertare reciproca nu este suficient pentru a pune capăt diferenţelor, cele vechi şi cele mai recente, dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă”. Practic, separarea continua.

SINERGIE [gr. synergeia = conlucrare]: răspunsul credinciosului la chemarea Duhului Sfânt, cooperarea tainică şi liberă între harul lui Dumnezeu şi voinţa omului.

SINOD ECUMENIC [gr. oikoumeniki sinodos, lat. concilium = adunare de episcopi, care reprezintă întreaga Biserică]: Forma colegială în care se exprimă episcopatul universal în materie de doctrină şi de disciplină. Cu toate că episcopul are o destinaţie locală determinată, el are o răspundere colegială în problemele de interes general ale Bisericii.

SOTERIOLOGIE (gr. O Soter = Mantuitorul): Doctrina creştină despre mântuire (v. MÂNTUIRE).

SPOVEDANIE - MĂRTURISIRE SAU POCĂINŢĂ - este una dintre cele şapte Sfinte Taine în care credinciosul, prin puterea Duhului Sfânt şi rugăciunea Bisericii, primeşte iertarea păcatelor săvârşite după botez, spre înnoirea comuniunii sale cu Dumnezeu şi împăcarea cu comunitatea liturgică al cărui membru este. Taina a fost instituită de Mântuitorul Hristos, după Înviere, prin cuvintele:"...Luaţi Duh Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi" (Ioan 20, 22-23). Indiferent de ritmul împărtăşirii, care - desigur - trebuie să fie frecvent, credincioşii trebuie să fie îndrumaţi să practice spovedania în mod continuu, ca o actualizare permanentă a harului primit la botez.

SAVAOT - Dumnezeul oştilor îngereşti!

STIHIRI - tropare în serie.

(www.crestinism-ortodox.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dicţionar creştin.

Comentarii