Analiză: Trăsături şi avantaje ale bunei înţelegeri

Există multe lucruri frumoase din punct de vedere moral dar care nu sunt agreabile; altele, care fac plăcere sunt lipsite de marea şi adevărata frumuseţe. Cât despre a găsi aceste două calităţi reunite, acest lucru nu este foarte uşor  de realizat.

În ceea ce ne priveşte pe noi, întâlnim cele două condiţii: plăcere şi mare frumuseţe morală. Aici este într-adevăr principalul apanaj al milostivirii. În afară de  utilitatea sa, aceasta este de asemenea foarte uşoară şi în acelaşi timp plăcut de practicat. Pe aceasta o celebrează psalmistul in versurile sale.

Efectiv el nu vorbeşte doar despre locuinţa pe care o ocupăm, nici de reunirea într-o singură micuţă casă, ci şi despre a locui împreună uniţi, adică în armonie  şi milostenie; de aici rezultă că mai mulţi nu fac decât un singur şi acelaşi suflet.

Apoi după ce a spus că acest lucru ar fi frumos şi plăcut, psalmistul face discursul său mai clar punând sub formă de comparaţie ce tocmai a spus şi împrumută imagini materiale capabile de a prezenta acest lucru în mod mult mai limpede ochilor noştri.

Şi priveşte cum sunt acele imagini: „Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui”.

Într-adevăr Aaron, în calitate de mare preot, se dădea cu acest mir care, curgând în şiroaie asupra lui din toate părţile, îl făcea  foarte graţios la vedere, în acelaşi timp plăcut şi atrăgător datorită acestui frumos parfum.

Astfel psalmistul vrea să spună că aşa cum Aaron, dat cu acel mir, înfăţişează un aspect strălucitor, un exterior sclipitor, fiind cuprins de un odor suav, reprezentând bucuria ochilor care îl contemplă, la fel şi aceasta  unire  între fraţi este un lucru frumos; şi tot aşa cum acest spectacol  nu este doar frumos de văzut, ci încă bucură ochii, aşa şi milostivirea izvorăşte bucurie în suflet. „Acesta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe  munţii Sionului”.

Iată o nouă imagine pe care psalmistul o împrumută, foarte graţioasă şi capabilă să farmece sufletul care se opreşte asupra-i.

Expresiile pe care acesta le foloseşte nu sunt urmări ale hazardului: înainte de captivitate 10 triburi trăiseră separate de celelalte două. Această diviziune devenise cauza unor numeroase nelegiuiri: aruncase evreii în disensiuni, certuri, războaie; deci pentru că această stare să nu mai reapară deloc, el avertizează poporul, îl sfătuieşte să nu mai dea exemplul sciziunii, ci să locuiască împreună, să rămână unit, să asculte unui singur conducător şi să facă în aşa fel încât caritatea să-şi răspândească valorile salvatoare încă din prezent şi pentru totdeauna, asemănătoare rouăi care pătrunde oriunde.

El compară caritatea cu mirul, care reprezintă mirosul frumos şi cu roua, care semnifică liniştea şi farmecul vederii. Pentru că acolo unde este unire ”a poruncit Domnul binecuvântarea Sa”. Ce denumeşte cuvântul “acolo”? Locul sălăşluit în maniera despre care tocmai am vorbit, cu aceasta armonie, cu buna înţelegere şi unire pe care le-am menţionat.

Căci acolo se află binecuvântarea, după cum contrariul este nenorocirea. Iată de ce Sfânta Scriptură laudă în altă parte acelaşi lucru în următorii termeni: ”Unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul.” ( Ecleziasticul XXV, 2)

Şi de ce să vorbim despre viaţa actuală? Milostenia este cea care ne face să obţinem cerul şi binele, fiind regina virtuţilor. Pentru că ştim acest lucru, să fim sârguincioşi în a o poseda, pentru a ne bucura de binele prezent şi de cel viitor, să putem toţi să obţinem această favoare prin graţia şi mila Domnului nostru Iisus Hristos împreună cu Tatăl şi Sfântul Duh, în vecii vecilor.

 

(Sursa: www.ioanguradeaur.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Tâlcuirea Psalmului 132.

Comentarii