Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Uneori mi se face dor de „deci”-ul cu care începeau orice rostire tâmpiţii de pretutindeni, nu numai din fotbalul nostru care este mereu în avangarda tembelismului. Simt asta şi mai intens de vreo două săptămâni, de când echipele noastre au terminat cu amicalele de rahat, apoi şi cu ălea normale, trecând toate, absolut toate, la „amicale de lux”! Sintagma, probabil şi inedită şi reuşită la data când a fost lansată, în urmă cu vreo doi-trei ani, a devenit o veritabilă obsesie pentru tot ce înseamnă media în România, televiziuni, radiouri şi ziare utilizând-o până la desfigurare (atât a ei, cât şi / mai ales a noastră). Handbalistele au susţinut deja două amicale (zău că am auzit şi „amicaluri”, deşi nu era juna Băsescu autoarea) „de lux” cu Ungaria şi se pregătesc pentru… aţi ghicit!, un alt „amical de lux” cu Rusia. Fotbaliştii, mai mult decât oricare alţi sportivi (deh, la salariile lor, or fi mai obişnuiţi cu luxul) o ţin tot într-un „amical de lux”: a fost cel al Rapidului cu Lyon, se pregăteşte Steaua pentru un „amical de lux” cu Roma, îngrijorător de-a dreptul fiind faptul că Timişoara şi Dinamo n-au oferit presei prilejul să ne mai plaseze o dată chestia cu luxul. Dar, fiindcă nici Suceava nu-i mai proastă, am citit săptămâna trecută, înaintea meciului cu… Poli Iaşi (!!) într-un cotidian local, că Cetatea urma să joace, desigur, un „amical de lux”! De unde şi concluzia firească: ori nici luxul nu mai e ce-a fost, ori există diferite grade de lux. Adică, dacă pentru, să zicem, Abramovici, luxul înseamnă ca în locul vechiului iaht de 400 de milioane de dolari să-şi tragă unul de un miliard, pentru un boschetar probabil că lux înseamnă să-şi aştearnă pe pământul din dosul ghenei un ştergător din faţa uşii de la intrarea blocului de peste drum. Atenţie la interpretarea textului: exemplul cu boschetarii nu are legătură cu echipa noastră de fotbal, ci exclusiv cu „colegii” mai „de lux” din presa de toate felurile.
