Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Ortodocşii o prăznuiesc astăzi pe Sfânta Maria Magdalena, muceniţa şi mironosiţa lui Hristos, care, pentru credinţa şi activitatea sa, este apreciată întocmai cu apostolii.
Ea se trăgea din seminţia lui Neftalim din Magdala. Auzind ea de Iisus, Mântuitorul lumii, care umbla în vremea aceea prin cetăţile şi satele Galileei, a mers cu credinţă către El cerându-I ajutor. Iisus Mântuitorul a izgonit cei şapte diavoli din trupul ei, luminându-i totodată şi mintea. De atunci, a devenit uceniţa lui Hristos. Ea a stat lângă crucea pe care a fost răstignit Iisus, a fost unul dintre martorii Învierii, iar după Înălţarea la ceruri a ieşi, ca un apostol, la propovăduire, vestind pe Hristos păgânilor.
S-a mutat la Domnul la Efes, iar moaştele sale se află la Constantinopol.
Una din cele mai populare sfinte
Maria Magdalena a fost întotdeauna una din cele mai populare sfinte, poate din pricina extremelor carierei sale: de la păcat la sfinţenie, de la durere la slavă. Din cele mai timpurii vremuri ea a fost văzută în Scriptură şi în Liturghie ca femeia care, împreună cu mama lui Iisus, împărtăşea împreună cu apostolii rarul şi esenţialul privilegiu de-a fi fost împreună cu Domnul. A fost numită "apostolul pentru apostoli", "prietenă" şi chiar "iubita" lui Hristos, o femeie păcătoasă care a iubit mult şi căreia i s-a iertat mult.
Evul Mediu
Dar cine a fost Maria Magdalena? Evul Mediu a procedat contractând persoana ei şi extinzând în acelaşi timp istoria ei. Din diferitele femei numite "Maria" menţionate în Biblie (cu excepţia mamei lui Iisus) el a făcut una, iar apoi a investigat posibilităţile deschise acestei persoane compuse, explorându-le cu entuziasm şi desfătare. Imaginaţia a mers atât de departe încât o devotată din secolul XIV a putut scrie:
"În meditaţia mea nu mă tulbură cronologia; mă desfată să povestesc despre Magdalena şi ce a făcut ea în acest timp după bunul meu plac... Când mă gândesc la ea trebuie să mă gândesc în acelaşi timp la Iisus şi la Maica Lui".
Model de inspiraţie
Plecând din diferite puncte ale Evangheliilor, s-a ivit astfel o Maria Magdalena a cărei viaţă a fost variată de imaginaţie. A fost celebrată întâi de toate în Liturghie, atât la Paşti, cât şi în ziua ei de pomenire, apoi în predicile şi comentariile Părinţilor, de la Augustin, Ieronim şi Grigorie până la Anselm şi Guibert de Nogent.
Imaginea ei elegantă a inspirat rugăciuni ca ale lui Anselm, versuri pasionate ca cele ale lui Petrarca. Piese de teatru despre întâlnirea ei cu Hristos Cel înviat în grădina învierii, unul din cele mai dramatice momente înregistrate vreodată, au adus-o aproape de inimi. La Aix-en-Provence şi la Vezelay erau venerate moaştele ei şi la renumele ei s-au adăugat gloriile arhitecturii.
În secolul XX, scriitorul Nikos Kazanzakis a creat o Maria Magdalena alternativă; Godspell şi Jesus Christ Superstar nu au ignorat-o; iar Kipling pretinde o cunoaştere atât de intimă a istoriei sale încât poate folosi cuvintele: "A plecat, socotindu-l a fi grădinarul" drept cheia unei povestiri despre perioada imediat următoare primului război mondial.
Imaginea pocăinţei
Ceea ce a făcut-o însă pe Maria Magdalena însemnată pentru Biserica veche şi Evul Mediu a fost mai presus de orice imaginea caldă şi vie a unei femei frumoase şi păcătoase căindu-se în lacrimi şi învăţând secretele inimii lui Dumnezeu, prin receptivitatea sa tăcută în faţa tainei iubirii.
Imaginea pocăinţei în lacrimi atingea inimile, iar momentul din grădina învierii desăvârşea imaginea prefăcând-o în marele miracol al mântuirii. Acest moment al adevărului teologic formează centrul rugăciunii lui Anselm din Canterbury către Maria Magdalena:
"Sfântă Maria Magdalena,
Ai venit cu izvor de lacrimi
La izvorul milei, Hristos...
Cum pot găsi cuvinte care să vorbească
Despre dragostea arzătoare cu care L-ai căutat
Plângând la mormânt
Şi ai plâns pentru El în căutarea ta?...
Iar El, care nu S-a arătat amărăciunii lacrimilor,
S-a arătat dulceţii iubirii".
Mântuirea
Într-o meditaţie de mare frumuseţe lirică, Anselm o cheamă pe Maria Magdalena cu toate imaginile ce s-au adunat în jurul numelui ei din toate părţile Scripturii ca patroană a tuturor păcătoşilor ce au nevoie de milă. Semnificativ este faptul că Anselm înfăţişează iertarea ei nu în casa lui Simon, ci în grădina învierii, unde toate păcatele sunt iertate celor "ce iubesc mult".
În această primă analiza a prostituatei în tradiţia creştină, se pare că preocuparea creştinilor viza ceva mult mai profund decât păcatele sexuale ale unei femei menţionate de Biblie în Palestina secolului I. Maria Magdalena este o păcătoasă şi ea preia întru sine toate păcatele umanităţii văzute mai întâi în Eva ca fiind acea întoarcere fundamentala de la Dumnezeu, pe care Biblia o numeşte adulter sau desfrânare. Mesajul Mariei este ca ea păcătuieşte şi găseşte mântuire prin dăruirea liberă a iubirii; nu iubind mai puţin, ci mai mult; şi tocmai în aceasta stă speranţa creştină.
