Călătorul care ajunge la marginea sudică a localităţii Pătrăuţi – Suceava, localitate veche, datând din vremea celui mai strălucit voievod al moldovenilor Ştefan cel Mare şi Sfânt, este oprit din drumul său de o tablă indicatoare care-l înştiinţează că se află în preajma uneia din ctitoriile Măriei Sale.

Incitat de cele aflate şi dornic să cunoască monumentul, călătorul nostru întâlneşte, dacă urmează îndemnurile indicatorului, una dintre bisericile autentice moldoveneşti, fostă mănăstire de maici a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Forma de cruce a structurii sale este revelatoare.

Întreptându-se spre sfântul lăcaş, drumeţul urcă panta dulce a unui mic deal şi, înainte de a păşi înăuntru, e invitat să se aşeze şi să se reculeagă de masa lui Ştefan Vodă, probabil prototipul celei pe care, mai târziu, o va sculpta unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, Constantin Brâncuşi.

Exact în faţa lui, pe tot peretele exterior dinspre apus, unde află încadrată uşa de la intrare, se desfăşoară panorama înfricoşatei judecăţi de apoi. Tronând pe scaunul dreptăţii veşnice, Iisus Hristos alege sămânţa bună de neghină.

În imagini cutremurătoare, care mai păstrează încă prospeţimea culorilor, meşteri vestiţi, cu nimic mai prejos decât măieştrii renaşterii italiene, au dat viaţă unor figuri care şi astăzi impresionează prin autenticitatea expresiei şi a detaliilor. Bucuria acelora care se înghesuie spre porţile raiului şi suferinţa celor care ard în flăcările iadului – şi aceştia sunt în general cei de altă credinţă – sunt numai câteva din trăirile care se citesc pe chipurile celor zugrăviţi pe ziduri.

În interior, pe unul dintre pereţii pronaosului (deasupra uşii de la intrare) ne întâmpină o altă frescă monumentală. Unicitatea ei, în contextul picturii bisericeşti, rezidă în faptul că înfăţişează Cavalcada sfinţilor militari (Cavalcada Sfintei Cruci). Călări pe cai şi purtând haine militare, armata cetelor sfinte, conduse de Arhanghelul Mihail, de Constantin cel Mare şi Sfânt, de Sfântul Procopie şi de alţii, se avântă în lupta împotriva duşmanilor.

Dimensiunea politică, prezentă în mentalitatea contemporanilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, este sugerată subtil în astfel de fresce. Pe peretele din naos se află zugrăvit Ştefan cel Mare şi Sfânt, care, după opinia lui Dimitrie Onciul, reprezintă unul dintre portretele cel mai bine realizate ale domnitorului „din câte există la alte biserici şi mănăstiri”.

În felul acesta, poarta care se deschide în suflet nu poate duce decât la întărirea credinţei creştinilor şi la preţuirea minunilor inspirate de ea.

Pe o altă poartă, mai accesibilă, călătorul pătrunde în lumea realităţilor imediate ale Pătrăuţilor, pentru a fi martor la toate bucuriile şi nevoile sătenilor. Pe terenul din mijlocul localităţii, vizitatorul poate admira impozanta clădire a primăriei ridicate prin grija actualului şef al comunei, Dragoş Jureschi.

Alături de Primărie, e Căminul Cultural, „întinerit” prin grija aceluiaşi primar.

La solicitarea noastră de a înfiinţa un muzeu ecumenic, primarul şi consilierii au răspuns afirmativ, oferind una din sălile de la etajul Căminului Cultural.

Spaţiul este deosebit de prielnic pentru organizarea unui muzeu religios, întrucât se află în sfera de pioasă evlavie a bisericii, aflată în imediata apropiere.

În primul rând, faptul este realizabil, întrucât dispun de un mare număr de exponate aparţinând mai multor culte: cărţi religioase vechi din secolele XVI-XIX, scrise în diferite alfabete – slavon, gotic, latin, elin, copt, ebraic, etc. – , obiecte de cult: icoane vechi, candelabre, sfeşnice, potire, crucifixe, sculpturi, dar şi ceasuri de buzunar, de masă sau de perete înfăţişând diferite scene biblice, monede vechi, unele din secolul IV, înfăţişând pe Sf. Constantin cel Mare, şi altele cu diferite teme religioase, manuscrise, un gramofon vechi (cu pâlnie de lemn de rezonanţă) cu discuri religioase, broderii, etc..

În al doilea rând, înfăptuirea intenţiei noastre pare să devină cu putinţă pentru că primarul obişnuieşte să-şi ţină promisiunile.

Aşa cum a rezolvat problema romilor sau a introdus apa în sat şi a asfaltat drumurile, etc., tot aşa suntem siguri că ne va ajuta la înfiinţarea muzeului.

Se poate spune că numai pătrunzând prin cele două porţi, călătorul poate cunoaşte chipul adevărat al Pătrăuţilor, faţa lui trecută şi cea prezentă. Iar legătura dintre acestea, firul invizibil al continuităţii nu poate fi decât un muzeu ecumenic.

 

Prof.Arhid. Ştefan Hreniuc

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cele două porţi ale Pătrăuţilor.

Comentarii