Ca popor creştin, românii îşi botează copiii în primele luni de viată, dăruindu-le astfel prima taină sfântă. Botezul este numit şi „uşa tainelor“, pentru că numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după dar şi putem primi şi celelalte Sfinte Taine. Botezul este întemeiat de Mântuitorul prin cuvintele: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ...’’ (Matei 28, 19).

Cine săvârşeşte Botezul
Botezul poate fi săvârşit numai de către un preot, la cel puţin opt zile după naşterea pruncului sănătos. Dacă bebeluşul este bolnav, slujba se poate face imediat după venirea pe lume. Slujba Botezului se face numai în biserică, anume în pridvor, în pronaos sau într-o încăpere anume rânduită din curtea bisericii. Numai în cazuri cu totul speciale, când pruncul este ameninţat să moară, preotul îl poate boteza acasă, la spital sau oriunde ar fi.

Vasul de încreştinare
Vasul pentru Botez, care se cheamă cristelniţă, vine de la cuvântul Hristos şi se mai numeşte vas de încreştinare. În primele secole se construiau în curtea bisericii aşa-numitele baptisterii, adică clădiri speciale cu un mic bazin de piatră pentru Botez. Cristelniţa închipuieşte trei lucruri: trupul Bisericii, în care ne naştem din nou; baia duhovnicească, în care ne curăţim de păcatul strămoşesc, şi mormântul, în care îngropăm pe omul cel vechi din noi, ca să înviem la o viaţă nouă în Hristos. Apa închipuieşte pe Duhul Sfânt revărsat peste lume. Căci apa este baia trupului, iar Duhul Sfânt este baia sufletului. Iar afundarea pruncului de trei ori în apă, în numele Prea Sfintei Treimi, închipuieşte şederea lui Hristos trei zile şi trei nopţi în mormânt.
Untdelemnul sfinţit cu care se unge pruncul închipuieşte milostivirea lui Dumnezeu pentru om. Suflarea de trei ori a preotului peste apa Botezului este simbolul Duhului Sfânt care vine peste noi la Botez. Tunderea părului noului botezat în chipul crucii simbolizează lepădarea omului vechi şi creşterea lui duhovnicească în Iisus Hristos, la o viaţă nouă, sfântă.
Pânza albă, numită crişmă, în care este înfăşurat pruncul după botez, închipuieşte curăţirea lui duhovnicească după unirea cu Hristos, giulgiul cu care a fost înfăşurat Domnul în mormânt şi veşmântul luminat cu care se îmbracă omul în clipa Botezului. Iar lumânarea aprinsă, ce se dă pruncului botezat, simbolizează lumina lui Hristos care „luminează tuturor” şi ne călăuzeşte pe calea dreptei credinţe.

Numele de botez
Toţi sfinţii au avut un singur nume, afară de câteva excepţii. Aşa că e bine ca şi copiii să fie botezaţi cu un nume de sfânt. Cei ce poartă nume de sfinţi au în viaţă şi după moarte mare folos şi ajutor, căci sfinţii cărora le purtăm numele se roagă neîncetat pentru noi şi ne ajută în primejdii, în suferinţă şi în ceasul morţii. Însă, orice nume ai purta, dacă trăieşti creştineşte pe pământ, toţi sfinţii se roagă neîncetat în cer pentru noi şi ne ajută pe calea dreaptă a mântuirii.

Cazuri de urgenţă
 În cazuri de mare cumpănă, când nu e un preot prin preajmă, iar viaţa unui prunc e numărată în clipe, asistentele sau moaşele pot îndeplini botezul, la nevoie chiar şi cu apă obişnuită, şi lumânare. După ce pun numele pruncului muribund, îl botează ele, turnând agheasmă în formă de cruce peste prunc şi zicând cuvintele: Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui, Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfântului Duh, Amin. Dacă bebeluşul supravieţuişte, după ce se face bine, preotul îi face toată slujba Botezului, fără a-l mai afunda în apă în numele Prea Sfintei Treimi, căci Botezul nu se mai repetă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Botezul pruncilor.

Comentarii