Aurel BURCIU

Recenta poziţionare a d-lui Traian Băsescu, Preşedintele României, faţă de presă/media, ridică mai multe semne de întrebare, întrucât este greu de înţeles care sunt motivele de fond ce l-au determinat pe domnia sa să atace presa „în bloc”. Sintetizând opiniile exprimate în presa centrală şi locală din ultimele zile, inclusiv presa/media considerată prietenoasă faţă de instituţia prezidenţială,  constatăm că marea majoritate a presei a criticat destul de dur poziţia adoptată de către d-l Traian Băsescu. Inclusiv societatea civilă, diverse asociaţii profesionale, ONG-uri şi fundaţii de mai toate tipurile, s-au pronunţat prin liderii lor oficiali faţă de atitudinea adoptată de d-l Traian Băsescu; de exemplu, Asociaţia Jurnaliştilor din România, Clubul Român de Presă, Centrul pentru Jurnalism Independent etc. s-au pronunţat explicit împotriva acuzaţiilor generale formulate de către Preşedintele României.

Aparent, atacul explicit faţă de presă/media promovat de d-l Băsescu a fost determinat de un articol apărut în Jurnalul Naţional sub semnătura redactorului Andrei Bădin; în articol se reiterează o serie de acuzaţii vehiculate în presă în ultimul deceniu cu privire la unele credite şi afaceri derulate de familia Băsescu. În realitate, se pare că gestul d-lui Traian Băsescu a fost determinat de cauze cu mult mai profunde decât eventuale afaceri vehiculate de presă sau necesitatea de a-şi proteja „copilul timid”, adică pe d-ra Elena Băsescu. Între diverse cauze avansate de către liderii de opinie din presă/media, înclin să cred că pe  primul loc se află scăderea în sondaje cu 15% a d-lui Traian Băsescu! Altfel spus, aşa cum declara d-l Horia Mihalcescu, specialist în comunicare, a fost vorba de un atac premeditat la adresa presei în încercarea d-lui Traian Băsescu de a iniţia „o campanie de imagine pentru acest an electoral”; de regulă, d-l Băsescu a ştiut să iniţieze şi să exploateze zeci de scandaluri mediatice începând de prin 1992 şi până în prezent. În mod oarecum similar a procedat prin '97- '98 (când era membru în guvernul CDR), apoi în anul 2000 , când s-a „sacrificat” pentru a candida la Primăria Capitalei; inclusiv în 2004, pentru ambele candidaturi la care a luat parte d-l Traian Băsescu a recurs la aceeaşi structură a strategiei construite: un scandal mediatic  cu un impact cât mai mare, pentru ca prin intermediul acestui vector să reuşească o manipulare mediatică a opiniei publice. „Tot ce a spus Băsescu în această seară, a sintetizat ziaristul Cristian Tudor Popescu, reprezintă o serie de exprimări foarte bine gândite din punctul de vedere al manipulării mediatice”. Este adevărat însă că anterior, fie în 2000, fie în 2004, d-l Traian Băsescu a beneficiat şi de o susţinere a unui segment important din presa/media românescă. Dar în cazul de faţă? Ce perspective pot fi creionate cu privire la viitorul politic al d-lui Traian Băsescu şi al PD-L? A rămas realmente presa singurul adversar al d-lui Traian Băsescu? Apreciez că prin lansarea on-line a unor acuzaţii despre trusturile de presă care vor să preia controlul asupra unor instituţii politice, deci asupra unor instituţii ale statului, d-l Traian Băsescu instituie un tip de precedent destul de periculos; sintagma de „dictatura presei”, la care a recurs domnia sa, are un conţinut clar, uşor deductibil pentru oricine se uită la TV. Nu putem însă cuantifica precis care anume vor fi efectele strategiei lansate de către d-l Traian Băsescu întrucât reacţiile unor grupuri  sociale mari sunt extrem de imprevizibile. În plus, apreciez că  nu presa  ci alte forţe politice sunt adversarii oficiali ai d-lui Traian Băsescu, anume „cei 322”, partide precum PSD sau PNL etc.; însă cel mai redutabil adversar al domniei sale rămâne însuşi Traian Băsescu!

În sfârşit, alături de scăderea cu 15% în sondaje a d-lui Traian Băsescu, apreciez că un alt motiv de fond explică poziţia domniei sale faţă de presă, anume necesitatea imperioasă de a „tracta” PD-L-ul înspre un scor cât mai onorabil la alegerile din iunie a.c. Ne amintim că în toamna anului trecut, pentru a dispune de un „context oficial” în care să promoveze PD-L, d-l Traian Băsescu a „suprapus” în mod întâmplător un referendum peste data alegerilor euro-parlamentare. Actualmente, domnia sa a resimţit nevoia imperioasă de a-şi construi un alt „context oficial” prin care să „consolideze echidistanţa” Preşedintelui României faţă de toate forţele politice! Numai că, în cazul de faţă, d-l Traian Băsescu şi consilierii domniei sale uită „amănuntul” că un război cu presa/media nu a fost niciodată câştigat de către un om politic. Iar omisiunea invocată îl poate „conduce” pe d-l Traian Băsescu şi mai mult pe trendul descendent înregistrat în sondaje! Aceasta pentru că în structura delicată a mecanismului democratic din orice ţară a lumii, cele „patru” puteri ale statului de drept sunt şi trebuie să rămână relativ echilibrate una faţă de cealaltă. Iar astăzi presa/media din România constituie în mod indiscutabil „a patra putere a statului de drept”!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului A patra putere a statului de drept.

Comentarii