Fascismul lui Flutur, în atenţia Europei

Celor care îl venerează pe Flutur, le recomand cartea „Viaţa lui Adolf Hitler”, de John Toland, apărută la New York, în 1977, pentru a se convinge singuri de asemănările dintre începuturile carierelor politice ale lui Adolf Hitler şi cea a „lupului fericit” (Adolf, în germana veche) Gheorghe Flutur.

Amândoi erau intoleranţi cu celelalte partide, Hitler proclamând „Revoluţia brună”, iar Flutur – „Revoluţia portocalie”. Intoleranţa lui Flutur faţă de partidele în care a activat (PCR, PDSR, PNL) este dusă până la paroxism.

Şi Hitler, şi Flutur au deviat atenţia mulţimii de la problemele reale, prin mitinguri numeroase, parade şi spectacole de masă, la care antrenau clasele sărace şi tinerii, amestecând promisiunile pentru popor cu ameninţările la adresa tuturor adversarilor politici.

Şi Hitler, şi Flutur au jurat că vor respecta proprietatea privată şi le-au promis ajutor ţăranilor şi clasei mijlocii, angajându-se să lichideze şomajul.

Şi Hitler, şi Flutur nu au cerut decât „să li se acorde putere deplină pentru patru ani”, ca să arate lumii „cât sunt de capabili”.

Şi Hitler, şi Flutur au folosit acelaşi slogan electoral: „Ordine şi muncă”.

Şi Hitler, şi Flutur au folosit aceleaşi insulte (şobolani, căţei etc.) în discreditatea adversarilor, ambii mimând o ură feroce faţă de comunism, dar având şi un trecut carieristic între comunişti, precum şi o abureală de creştin-democraţie.

Şi Hitler, şi Flutur au promis bunăstarea pe seama capitalului străin, atacându-şi adversarii pe seama proiectelor, deşi nici Hitler, nici Flutur nu au avut proiecte proprii de dezvoltare. Amândoi, aşi ai provocării, au catalogat legitimele riposte şi acuze drept „atacuri murdare” sau „disperare electorală”.

Flutur e un nimeni, o bulă de otravă precum „băşica porcului” de pe izlazuri. E putred de bogat, fără să fi făcut afaceri (!), şi-acum numai puterea îi mai lipseşte. În lăcomia lui carieristică e gata de orice, inclusiv de otrăvirea unor generaţii dezorientate, cărora le distrage atenţia de la adevăraţii autori ai dezastrului naţional, scandalagii guvernanţi de dreapta fascistă. Nu iubeşte folclorul, dar se foloseşte de formaţiile artistice conservate de instituţiile Consiliului Judeţean. Îi dispreţuieşte pe luptătorii anticomunişti, dar se lustruieşte cu eroismul lor. Fură, corupe, inclusiv Justiţia, devastează România, dar o face pe mireasa imaculată. El şi cohorta lui de trântori lingăi (Andreica, Pardău, câţiva bazarişti care au dat faliment) cică vă vor aduce viitorul pe care îl meritaţi. Dumnezeu să vă apere de un astfel de viitor!

Ion DRĂGUŞANUL