Constantin Tiron: „Ținte cu învăţăminte”

Țintele cu învățăminte se găsesc în cartea semnată de scriitorul Constantin Tiron, din Câmpulung Moldovenesc, actor și regizor apreciat. Dumnealui, prin scrierile sale, țintește elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații, face aluzie la ceva sau la cineva care nu este corect, nu este drept și își îndreaptă arma ironiei, a satirei, a râsului spre aceste ținte, în scopul îndreptării situațiilor menționate.

În viața de toate zilele este bine să avem capacitatea de a ne rupe complet de ceea ce a fost apăsător și sufocant, să acordăm tuturor numai timpul și importanța meritate, să ne rezervăm eforturile pentru perioada care urmează, căci, aceasta este mult mai importantă decât ceea care a trecut. Câteva clipe de umor ne readuce zâmbetul pe buze, iar zâmbetul nostru îi face pe cei din jur să se simtă bine în compania noastră.

Umoristul, autorul de literatură satirico-umoristică, încearcă să creeze starea de râs, să formeze acea dispoziție care să provoace hilaritate. Așadar, după cum afirma actorul și distinsul profesor universitar Alexandru Lazăr în cartea sa „Comicul și umorul” (Editura Panfilius, Iași, 2003), din punct de vedere al dispoziției, „râsul nu este altceva decât o stare, o stare ca poezie, o stare ca muzica, o stare ca orice altă artă trăită intens și liber”, iar Lev Nicolaevici Tolstoi spunea: „Umorul constituie o forță. Nimic nu unește mai mult oamenii ca râsul”.

Desigur, nu orice creație literară umoristică conduce la râs, la acea reacție fiziologică, ci poate să îndemne la meditație, poate crea acea stare ca unii să se simtă cu „musca pe căciulă”, de a râde „mânzește”.

Actorul, talentatul umorist și scriitorul, unicat în felul său, Constantin Tiron, scrie și recită, compune monologuri umoristice cu succes deosebit la public, dar realizează şi o interpretare artistică aparte, întrucât știe cum să puncteze, să scoată în evidență mesajul pe care vrea să-l transmită cititorilor sau spectatorilor.

Cartea recent apărută, „Ținte cu învăţăminte”, cu o copertă realizată de caricaturistul Cristinel Vecerdea, cuprinde creații satirico-umoristice în versuri și în proză, personajele, țintele aflându-se în diferite ipostaze din domeniul politic, social, cultural, militar, școlar, sportiv etc.

Textele sunt alese cu migală, versurile au încărcătură poetică, sunt adaptate momentului. Exemplificare: „Strivind o floare cu piciorul/ Trăiești plăcerea inedită/ Pe care-o are ierbivorul/ Când simte iarba sub copită// (Din sceneta „Trei ce-au speriat colegiul”, în care critică, desigur, pe cei care pășesc pe spațiul verde din parcuri.

Dintre monologuri aleg doar patru versuri: „Că viața-i grea măi bădie,/ Pretutindeni sărăcie/ Și șpăgile se țin scai,/ Ai, n-ai... dai!/ („Ca la Tănase”).

Autorul ne prezintă și multe aspecte din armată, dumnealui fiind ofițer în rezervă, dar și un om bine făcut din punct de vedere fizic, cântarul pe care se urcă, dacă nu este defect, arată un număr format din trei cifre, așa că folosește acest prilej, prezentându-ne o situație plină de umor:

„Cum se plângea vreunul de traiul din armată, mă scotea pe mine la-naintare: <Ia priviți cum arată soldatul român!>”.

Cartea se citește cu plăcere, poate constitui o sursă de inspiraţie pentru grupurile artistice sau pentru interpreții individuali. Îl felicit pe autor, un om vesel, mereu bine dispus, așa cum îi stă bine unui umorist. Dumnealui, din punct de vedere sportiv, sunt convins că ar putea obține mai mult și anume: „Scriitorul C. Tiron,/ Mare trăgător la țintă/ Ar ajunge campion/ De-ar fi ținta o plăcintă!”.

Vasile LARCO