Deosebirile dintre Piţi şi Puiu

La conferinţa de presă de alaltăieri, am avut o bucurie nemărginită văzând în locul lui Piţi, lasăne, un om normal, cu un pic de umor (ei, nu mult, că generalii au un soi de seriozitate specifică) şi care mai şi zâmbea. Cu acelaşi prilej, am aflat de la reporteri şi că selecţionaţii se antrenează cu zâmbetul pe buze, într-o atmosferă destinsă, relaxată. M-am întrebat o dată în plus de ce oare trebuia ca la Naţională să fie adus un căcănar crispat, incapabil de dialog, cu grave probşeme de comunicare, pe fondul lipsei, presupun totale, de şcoală. Să ne înţelegem bine: Puiu Iordănescu nu-i nici el vreun Einstein, dar despre şcoala pe care a făcut-o am informaţii direct de la sursă. Vreau să spun că i-a fost coleg de facultate (atenţie: la cursuri de zi!) chiar colegul meu de bancă din liceu, în anii '70. Iordănescu era atunci în plină glorie, campion cu Steaua şi titular indiscutabil la Naţională. Dar venea la facultate în fiecare zi în care programul de pregătire îi permitea, asta însemnând cam 4 zile din 6 (că pe atunci se făceau cursuri şi sâmbăta) în fiecare săptămână, iar examenele le dădea „pe bune”, cot la cot cu colegii. Hai să lăsăm şcoala lui Puiu şi să aterizăm în 2014, an în care până şi Piţurcă îşi amintise că prin România zburdă, pe la vreo 34 de ani, un fotbalist excepţional, cu tehnică şi viziune în joc, unul cum Naţionala n-am mai avut după retragerea lui Hagi. În momentul în care a preluat Naţionala, adică un lot de muncitori plus artistul Sânmărtean, Puiu Iordănescu a constatat că are insomnii. Motivul? Cum să-l bage în teren pe Sânmărtean. Şi unde. Astfel încât Naţionala să profite cât mai mult, iar acesta să ne bucure pe noi toţi. Tot din cauza lui Sânmărtean avea şi Piţurcă insomnii. El nu ştia însă ce motive / pretexte / justificări să mai găsească pentru a nu-l introduce pe Sânmărtean. E o deosebire, nu?