Nico Cotlarciuc: „Drepturile donatorilor şi patronajul bisericii în Principatul Moldovei şi în Bucovina”

Cum decizia scriitorilor din SSB, de a îmbrânci, iarăşi, în uitare memoria lui Constantin Ştefuriuc mă împiedică să scriu despre cărţile autorilor fără memorie, am decis să-mi susţin rubrica promisă cu cronici ale unor cărţi total necunoscute în Bucovina, precum „Drepturile donatorilor şi patronajul bisericii în Principatul Moldovei şi în Bucovina” (Stuttgart, 1907), scrisă de doctorul în teologie şi filozofie Nico Cotlarciuc, marele cărturar bucovinean care avea să ajungă şi Mitropolit al Bucovinei, în perioada interbelică.

Cartea aceasta, extrem de importantă pentru istoriografia românească (dar nici un istoric român nu a prins de veste că există), prezintă istoricul proprietăţilor donate, în perioada feudală, cea a folosinţei bisericeşti, şi în cea austriacă, cea a folosinţei obşteşti, prin statut domenial de fundaţie. O scurtă, dar pe deplin lămuritoare istorie a instituţiei „ctitorului” (donatorului) şi a drepturilor de patronat care derivă din donaţie (Geschichte des Stifter und Patronatrechtes im Furstentum Moldau und in der Bukowina), respectiv dreptul la onoarea numelui (auf die Ehrenbezeichnung), la intenţie (auf die Furbitte), la notorietate, adică la veşnică pomenire (auf das Widmungsbild), la inscripţia cu donaţia (auf die Widmungsinschrift), la înmormântare în biserică (auf Bestattung in der Kirche), precum şi dreptul, pe timpul vieţii donatorului, de a participa la întrunirile clerului şi epitropilor (auf Mitwirkung bei Bestellung der Geistlichen und Kirchendiener).

Bineînţeles că, donaţia feudală era reglementată printr-o lege de reglementare (Das Aufsichtsrecht), în care se precizau clar atribuţiile ctitorilor (Die Pflichten des Ctitors), iar Nico Cotlarciuc descoperă şi gestionează, pentru prima dată şi în mod singular, cadrul legislativ feudal, referitor la raporturile dintre ctitori şi beneficiarii de donaţii, bisericile şi mai ales mănăstirile.

După 1783, odată cu aplicarea reformelor iluministe ale lui Iosif al II-lea în întreg imperiul austriac, în scopul îmbogăţirii statului drept consecinţă a îmbogăţirii tuturor obştilor, prin valorificarea resurselor aflate în stăpânirea „mâinii moarte”, s-a produs şi transformarea drepturilor de ctitori ai bisericilor moldoveneşti în patronaj austriac în Bucovina (Umgestaltung des moldauischen Kirchenstifterrechtes zum Patronat durch die ostorreichische Gesotzgebung fur die Bukowina), temă pe care Cotlarciuc, în deplină cunoştinţă de cauză, o tratează exhaustiv, luând în discuţie, capitol cu capitol, istoricul formării Episcopiei Bucovinei (Die Bildung einer Bukoviner Erzdiozese), cel al legislaţiei austriece prin care s-a transformat ctitoria în patronaj (Die Osterreichische Gesetzgebung und die Umwandlung der Ctitoria in einen Patronat), încercarea dereglementare legislativă a dreptului de patronaj la începutul secolului 19 (Versuch einer gesetzlichen Regelung des Patronatrechts zu Beginn des 19 Jahrhunderts), precum şi negocierile cu privire la soluţionarea patronajului bisericii în oraşe (Verhandlungen betreffend die Regelung des Kirchenpatronatrechtes in den Stadten), dar şi evaluarea drepturilorrurale depatronajprivat (Die Feststellung der landlichen Privatpatronatrechte).

Un capitol distinct, care ţine, în fond, de istoria recentă, care deformat se repetă, ia în discuţie încercarea desoluţionare a patronajului bisericii greco-ortodoxe, după introducerea Constituţiei austriece (Versuch einer Regelung des griechich-orthodoxen Kirchenpatronates nach Einfuhrung der osterreichischen Verfassung), precizând în ce consta patronatul (Inhalt des Patronates), prezentarea legitimităţii (Der Prasentationsberechtigte), în ultima parte a cărţii fiind tratate exhaustiv eficienţele economice ale fundaţiei imperiale care revigorase Bucovina până la a o face contemporană cu Europa acelei vremi, capitole distincte tratând despre tipurile de achiziţie (Erwerbsarten), făcute de domeniul imperial fundaţionist, respectiv achiziţii prin stabilire (Der Erwerb durch Grundung) şi achiziţii prin acordare (Der Erwerb durch Verleihung), coordonatele economice reale condiţionând conturarea viitorului prin analiza mişcărilor reformiste şi a perspectivelor lor (Die Reformbewegung und ihre Aussichten).

Sunt multe cărţi, care ţin de patrimoniul românesc al Bucovinei, dar care, pentru că au fost publicate doar în limba germană, ne-au rămas străine, cu consecinţa unui gol înspăimântător în cunoaşterea trecutului. Poate că, odată şi odată, se vor face demersurile şi pentru recuperarea acestor cărţi.