Cum să ne educăm copii

În familiile fericite, mediul este încurajator, stimulant și protector. Climatul conjugal se bazează pe solidaritate și respect, educația se sprijină pe cuvinte de încurajare, uneori pe complimente și întotdeauna pe sentimente pozitive din partea celor doi părinți. În tipul acesta de familie, domină în general bucuria și buna dispoziție. Un mediu familial impregnat de fericire facilitează legăturile pe care le va stabili copilul cu lumea. Mai târziu, copilul devenit adult va fi în mod firesc încrezător și va vedea în fiecare situație aspectele pozitive.

Bucuria și buna dispoziție sunt emoții contagioase care fac viața mai ușoară: responsabilitățile cântăresc mai puțin și dificultățile sunt rezolvate mult mai ușor. Este de dorit, în egală măsură, ca părinții să acorde atenție și activităților recreative. Fie că iau decizii amuzante sau au inițiative interesante (excursii, jocuri, activități noi), acest gen de părinți știu să rupă monotonia vieții de zi cu zi, evitând astfel comportamentele care presupun prea multă rutină. Aceste schimbări recreaționale permit întărirea legăturilor dintre membrii familiei și formează niște amintiri minunate. Mai târziu, aceste imagini fericite vor constitui temelia stimei sine și vor permite încorporarea pozitivă în cadrul filiației.

Pe lângă satisfacerea nevoilor fiziologice – să fie hrănit adecvat, să se bucure de o sănătate bună, să trăiască într-un spațiu potrivit –, copilul trebuie să poată beneficia de un atașament parental și familial ce-i oferă securitate și constanță. Acest climat este asigurat atunci când părinții sunt maturi și conștienți de responsabilitățile lor. Copilul care trăiește un sentiment de securitate totală își poate folosi toată energia pentru a se juca și a învăța.

Aceste elemente constituie ceea ce am putea numi „temelia" esențială, cea care-i permite copilului să fie suficient de încrezător pentru a stabili relații pozitive cu mediul său: școală, prieteni. Precizăm că respectiva temelie, astfel pusă în practică, este definitivă. Copilul are nevoie să primească din partea familiei semne clare care să-i arate că e acceptat și sprijinit. Astfel de semne sunt redate prin gesturi și, totodată, prin cuvinte încurajatoare. Pentru a-i putea accepta pe ceilalți, un copil are nevoie mai întâi să fie acceptat necondiționat de neamul lui și, în primul rând, de tată și de mamă.

Copilul trebuie să simtă, de asemenea, că este important pentru părinții lui și să primească în mod constant dovada că e centrul familiei. Rolul părinților este, prin urmare, acela de a-și manifesta sprijinul și de a-l încuraja pe copil. E bine cunoscut faptul că, atunci când copiii depun eforturi în procesul de învățare, ei fac acest lucru în primul rând „pentru” cineva, adică pentru părinții lor. Dacă aceștia din urmă întâmpină și recunosc cu bucurie încercările copilului, atunci el va avea încredere în propriile abilități. Prin urmare, e necesar ca părinții să i se adreseze într-o manieră pozitivă, evitând criticile.

Copilul are nevoie să fie și „educat”, condiția fiind, evident, ca educația să se sprijine pe principii etice: respectul față de viață, de natură și de ceilalți. Copilul trebuie să se poată bucura de o libertate „corectă”, adică de o libertate care respectă normele necesare vieții în comun și simțul măsurii. Regulile trebuie să fie coerente, lucru ce presupune ca părinții să se străduiască zi de zi să servească drept model, punând ei înșiși în practică principiile pe care își doresc să le vadă respectate.

Subliniem aici importanța promisiunilor pe care părintele se poate simți îndemnat să le facă copilului: ele trebuie să fie întotdeauna respectate, în caz contrar existând riscul unei rupturi foarte grave în legăturile de atașament. Într-adevăr, pierderea încrederii pe care o are în părinți și, mai târziu în alți adulți, poate fi devastatoare pentru copil în general. Încrederea pe care un copil o are în mod firesc în membrii familiei nu trebuie niciodată trădată. Este vorba despre un element central, decisiv pentru o bună adaptare socială în viitor. Dacă, dintr-un motiv sau altul, nu ne putem ține promisiunea, trebuie să-i vorbim, să-i explicăm copilului, prin cuvinte simple, cauza încălcării neintenționate a cuvântului dat.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com