Constantin MOLDOVAN

Am scris pentru ediția de astăzi a rubricii ,,Cioburi de metaforă” despre acei indivizi care încearcă să se erijeze în lideri, deși mai nimeni nu-i dorește, fiind aroganți și machiavelici, pregătiți să tragă foloase din orice, dispuși să facă înțelegeri cu oricine pentru a-și atinge scopurile meschine. Societatea românească este plină de parveniți care - cocoțându-se pe spinările altora - au ajuns acolo unde educația, intelectul și ținuta morală nu le-ar fi dat niciodată dreptul să acceadă. 

Astfel de oameni pozează în arhangheli ai dreptății, dau lecții de viață tuturor, întrebați sau neîntrebați, chemați sau nechemați, ajungând să se creadă, în unele cazuri, chiar modele demne de urmat. 

Demagogia, ridicată la rang de artă, prinde parcă mai mult ca niciodată, fiind destul de mare numărul celor care se bucură de… circ, deși pâinea este tot mai puțină. Un proverb românesc spune așa: ,,capul plecat sabia nu-l taie”, în vreme ce un proverb turcesc spune altceva: ,,capul plecat merită tăiat”. Ce poți să zici? Chestie de mentalitate!

Colcăie țara asta de oportuniști, în toate domeniile de activitate, însă mă intrigă faptul că tocmai cei care ar trebui să tacă își pun cu nonșalanță mantia de salvatori ai neamului, strigând în gura mare că este nevoie de schimbare, însă fără a se privi mai întâi în oglindă pentru a înțelege că de la cel pe care îl văd acolo ar trebui început. Și nu mă refer doar la politică. În domeniul literar, de exemplu, persoane care ani la rând au fost prin jurii la diverse festivaluri punând - nu de puține ori - umărul la stabilirea unor false ierarhii se transformă, brusc, în cavaleri fără prihană, deși le miroase gura a usturoi de la distanță. Sau - arătând ,,caracter” - aruncă toată vina pentru chestiile negative asupra celorlalți, ba, uneori, se reped să muște chiar mâna care i-a… făcut un fel de șefi, scoțându-i din anonimat. 

Astfel de ,,lideri” ajung, din păcate, să ne reprezinte, sprijiniți de către cei cărora le promit… marea cu sarea, manipulând în stânga și-n dreapta fără scrupule, plătind pentru imagine și reclamă. 

Spunea Balzac că ,,pe măsură ce urci spre vârful societății, găsești tot atâta noroi precum găsești în pătura inferioară a societății; numai că acolo, pe pisc, noroiul este zvântat și poleit.” 

N-ar fi rău să ne aplecăm, măcar din când în când, înspre adâncul din cuvinte… 

REALITATE ACTUALĂ

(Vasile VAJOGA)

Acesta-i adevărul crunt

Pe care-n față îl vedem:

Că oportunități nu sunt

La câți oportuniști avem! 

BĂRBAȚII NEAMULUI

(Ion DIVIZA)

Bărbaţi cu spirit analitic

Şi cu un crez fundamental:

Întâi fac capital politic

Şi după asta…capital. 

SCOPUL SCUZĂ…

(Petru Ioan GARDA)

Întreaga viață-am fost cinstit - 

De nu-i așa, să-mi pice părul!

Iar dacă totuși am mințit,

A fost să apăr adevărul. 

PRECAUȚIE

(Gheorghe BÂLICI)

În viaţa asta are rost, 

Când vezi c-atât de rău te-mpunge,

Să nu-i spui prostului că-i prost 

Că nici nu ştii ce şef ajunge!...

CONCLUZIE

(Ioan TODERAȘCU)

După mintea mea, socot

Că, în spaţiul carpatin,

Adevărul e în vin,

Iar minciuna peste tot! 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!