Armeni din toată ţara alături de credincioşi ortodocşi, prezenţi ieri la hramul Sfintei Maria, la Hagigadar

Duminica cea mai apropiată în calendar Adormirii Maicii Domnului este ziua în care pelerinii armeni şi credincioşii de pretutindeni vin la Mănăstirea Hagigadar de lângă Suceava, pentru a se închina la Sfântul Altar şi a sărbători hramul bisericii. Bucuria celor care au urcat colina celebrei Biserici a Dorinţelor a fost cu atât mai mare, cu cât în sfântul lăcaş de cult a fost adusă o raclă cu părticele din Moaştele Sfântului Ioan Botezătorul şi ei au primit binecuvântarea PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătătorul Bisericii Armene din România. Cei care au rămas la masa pregătită pentru hram au primit vestita supă cu urechiuşe, o tradiţie culinară armeană de sute de ani, preparată împreună cu femeile sosite cu o zi înainte la praznic.

Pelerini armeni sosiţi din cele mai importante comunităţi din România

La Hagigadar sau Biserica Dorinţelor, cum îi spun mulţi dintre credincioşi, vin în fiecare an cu prilejul Praznicului Adormirii Maicii Domnului, pelerini armeni din întreaga ţară şi din străinătate, cărora li se adaugă numeroşi credincioşi ortodocşi, care se roagă aici pentru sănătate şi pentru împlinirea dorinţelor. Cei care vin din comunităţile armene participă cu o seară înainte, la sediul casei parohiale de la Biserica Sfânta Cruce, la prepararea urechiuşelor din aluat şi carne tocată de vită, care vor fi servite în ziua hramului în cunoscuta supă de urechiuşe, în spaţiul amenajat oaspeţilor de la Hagigadar. La prepararea lor s-au alăturat şi în acest an credincioşi armeni veniţi din întreaga ţară, iar Muza Haciaturian a venit special din Bucureşti, într-un loc atât de drag:”E locul în care venim de când suntem copii, ne place, e încărcat de har, ne umple sufletul. Venim aici şi ne gândim mereu, ne punem ceva în gând şi ne gândim că poate se îndeplineşte. La urechiuşe am venit cu acelaşi gând al împlinirii dorinţelor, pe care le-am pus în gând pentru copiii noştri.” Smaranda Sarafian a venit împreună cu soţul său Aram din capitală şi s-au bucurat de acest loc binecuvântat al Hagigadarului, declarându-ne: ”Este ca un fel de datină, e plăcut că ne întâlnim cu cei de la comunitatea armeană, stăm împreună, pentru că în rest nu prea avem timp să ne întâlnim. Am venit des la Hagigadar în decursul  anilor şi pentru dorinţele pe care ni le-am pus, am făcut la urechiuşe, cine le mai ştie numărul. Sănătatea a fost pe primul loc, dar aveam copiii care dădeau examen la facultate, unul la medicină, băiatul la ştiinţe politice şi a ajuns acum diplomat. Credinţa a fost foarte importantă în conjunctura asta de viaţă, de pe la 26-27 de ani vin aici, deci sunt câţiva zeci de ani şi am urcat întotdeauna şi colina, acest deal asemănător simbolic cu vârful Ararat.” Armenii din comunităţi precum Constanţa sau Galaţi au venit şi în acest an la praznic, cu speranţa împlinirii dorinţelor pe care le-au purtat în suflet. Laila Enache ne-a povestit:”Suntem un grup de credincioşi venit în mod organizat de la Galaţi, din cadrul Parohiei Bisericii Armene din oraş. Cei mai mulţi dintre noi sunt foarte ataşaţi de această Biserică a Împlinirii Dorinţelor şi vin aici de ani de zile. Comunitatea armeană este din ce în ce mai puţin numeroasă în oraşul nostru, însă aşa câţi suntem, suntem doritori să revenim în fiecare an aici, la Hagigadar, cu multă speranţă în reuşită.”

Credincioşii urcă în genunchi colina şi înconjoară biserica în acelaşi fel

Oamenii s-au adunat dimineaţă în jurul colinei, pe care mulţi au urcat-o în genunchi. Prezent şi în acest an la Suceava, Episcopul Datev Hagopian a fost întâmpinat de preoţii armeni la baza dealului unde s-au adunat şi credincioşii, pentru a primi binecuvântarea înaltului ierarh. Membri ai comunităţii armene din Suceava şi pelerinii armeni veniţi din toate colţurile ţării, dar şi de peste hotare, precum şi alţi credincioşi au umplut apoi curtea mănăstirii, în biserică reuşind să intre doar o mică parte dintre cei care au venit la marele praznic. Tudoriţa Graur a venit împreună cu sora sa de la Galaţi, cu speranţe pentru ele şi familiile lor şi ne-a spus: ”Am înconjurat biserica de trei ori, aşa ni s-a zis, mai întâi să urcăm dealul şi apoi aşa, pregătiţi cu genunchere, înconjurăm biserica cu speranţă pentru ceea ce ne-am pus în gând, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru copii şi ne-am rugat şi pentru cei care ne vor răul”, în timp ce sora sa, Aurica Stroe, s-a declarat încântată de participare: ”Aici e o atmosferă foarte plăcută, deosebită, am rămas foarte încântaţi. Seara trecută am fost la făcut urechiuşe pentru dorinţele pe care mi le-am pus şi am reuşit să întorc 120 de urechiuşe, câte 40 de bucăţi pentru fiecare dorinţă pe care mi-am pus-o. Credinţa noastră cred că ne va ajuta să le îndeplinim şi plecăm cu o amintire foarte frumoasă.”

Episcopul Datev Hagopian i-a binecuvântat pe credincioşi până la intrarea în biserică unde, împreună cu preoţii Eparhiei, a oficiat Sfânta Liturghie în limba armeană, urmată de sfinţirea strugurilor, un ritual specific al Bisericii Armene.

O legendă rămasă în conştiinţa oamenilor, de peste cinci veacuri

De sute de ani credincioşii armeni vin în pelerinaj la Hagigadar, pe care o consideră Biserica Împlinirii Dorinţelor. Sfântul lăcaş a sărbătorit în anul 2012 o jumătate de mileniu de la târnosire şi a devenit loc de pelerinaj după ce s-a răspândit vestea că cei care vin să se roage pentru îndeplinirea unei dorinţe şi urcă în genunchi dealul pe care se află mănăstirea, au parte de împlinire. Varujan Vosganian, Preşedintele Uniunii Armenilor din România a povestit despre această biserică, devenită un simbol:

”Fraţii Donavakian mergând spre Lipsca, spre Leipzig-ul de astăzi, la un târg de vite, au fost surprinşi cu turmele lor de o mare furtună pe acest loc. Ei s-au jurat că dacă scapă teferi din potop şi comerţul o să fie unul bun, pe locul ăsta o să facă o mănăstire. Aceşti fraţi au construit mănăstirea la 1512, de atunci rămânând această legendă că acest loc este potrivit pentru îndeplinirea dorinţelor. De fapt, Hagigadar chiar asta înseamnă, Împlinirea Dorinţelor. E bine ca oamenii să aibă speranţă, să aibă credinţă, pentru că ele împreună pot să-i ajute măcar prin faptul că le fixează un scop limpede în viaţă. Ar fi interesant de citit acele bileţele pline de dorinţe pe care oamenii le lasă aici, în crăpăturile interioare din biserica de la Hagigadar. Cred că din conţinutul lor poţi face o radiografie a realităţii lumii în care trăim. Dacă vrei să ştii exact ce simt oamenii, ce suferinţe au oamenii şi vrei să înţelegi cum poţi să-i ajuţi, e de ajuns să afli conţinutul acestor bileţele care constituie o radiografie sinceră şi necruţătoare a realităţilor.”

Colina mănăstirii a fost urcată şi în acest an în genunchi, mai ales de femei, care după intrarea pe poarta mănăstirii, au înconjurat în genunchi biserica de trei ori şi s-au rugat în cele patru colţuri ale clădirii. După oficierea slujbei, pelerinii au fost aşteptaţi cu supă de urechiuşe şi pilaf cu carne de vită, bucate care au fost pregătite şi sfinţite în ajunul praznicului.