Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Consilierii locali suceveni au votat, ieri, în unanimitate, suplimentarea ajutorului de urgenţă acordat la începutul acestui an pentru fetiţa jandarmeriţei Irina Airinei, ucisă într-un accident de circulaţie anul trecut. Toţi cei 22 de consilieri prezenţi au votat ca micuţei Larisa Airinei să i se acorde de la bugetul local încă 20.000 de lei, pe lângă cei 25.000 de lei alocaţi în luna ianuarie a acestui an. Primarul de Suceava, Ion Lungu, iniţiatorul proiectului de acordare a fondurilor, a declarat că s-a întâlnit în parc cu tatăl micuţei Larisa, Victor Maniliuc, și acesta era pur și simplu disperat că nu mai face faţă costurilor foarte mari implicate de terapia de recuperare efectuată zi de zi acasă și periodic la un centru specializat din București.
Reamintim că fetiţa a fost rănită grav în accidentul petrecut pe trecerea de pietoni din faţa Palatului de Justiţie din Suceava, în urma căruia mama sa, jandarmeriţă, a murit. Cele două au fost spulberate de o maşină condusă cu viteză de un tânăr din Mitocu Dragomirnei.
Conform unei postări a tatălui Larisei, pe Facebook, din 31 mai a.c., între timp fetiţa a împlinit 2 ani și viaţa celor doi este strâns legată de tot ceea ce înseamnă terapie de recuperare.
Tatăl Larisei afirmă că fetiţa face cele mai bune progrese acasă
„Fiecare zi este o provocare continuă, o alergătură în care trebuie gestionate nenumărate aspecte, plecând de la nevoile primare ale Larisei și continuând cu asigurarea celor necesare traiului, programul casnic, rezolvarea problemelor administrative sociale sau de serviciu, fiecare dintre acestea cu toate acţiunile ce le implică. Scriam cu ceva vreme în urmă că ni s-a modificat programarea în centrul de recuperare cu peste 4 săptămâni faţă de data convenită iniţial. În acea perioadă am încercat, sub îndrumarea medicului curant, reducerea medicaţiei Larisei faţă de unul dintre cele două antiepileptice pe care lua preventiv. La o săptămână după reducerea uneia dintre cele două doze a medicamentului în discuţie s-a întâmplat un episod negativ repetitiv pentru câteva zile, în sensul unor simptome destul de urâte pe care nu am știut să le asociez la acel moment. Nici medicul curant, dată fiind existenţa comunicării la distanţă prin sms-uri, nu a putut evalua și concluziona simptomele expuse de mine, astfel că a fost redusă și cea de a doua doză a unuia dintre antiepileptice. Efectul nu a întârziat să apară, s-au instalat foarte rapid crizele epileptice, cu frecvenţe și amplitudini variabile. Imediat s-a revenit la dozele care o menţineau în starea de normalitate, dar efectul nu a fost cel scontat, crizele s-au mai redus, însă nu au dispărut.
Am plecat după două săptămâni de la instalarea crizelor la București, în primă fază la spitalul Marie S. Curie, acolo unde aveam ca obiectiv bronhoscopia. Era acea acţiune premergătoare, necesară unei eventuale decanulări a traheostomei, acel plastic din gât de la intubare care, de la momentul conștienţei, nu producea decât un mare disconfort și stres. Traheostoma este o intervenţie foarte benefică pentru pacientul intubat și ventilat mecanic, dar devine un coșmar eliminarea ei din cauza multitudinii de condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ. Altfel spus, te pricopsești instant și scapi când și cum poţi. Noi am avut permanent încredere în noi, am performat gradual din timp asupra deglutiţiei, respiraţia a atins nivelul normal după luni de zile astfel că... AM REUȘIT... am scăpat de ultimul <accesoriu> cu care ne stresam zi de zi și reprezenta o piedică majoră în evoluţia recuperării neuropsihomotorii. Concomitent eu am decis să elimin după două zile și monitorizarea saturaţiei de oxigen și a pulsului, fiind vizibil faptul că decanularea a produs o îmbunătăţire evidentă în tot.
Dar....dar... am rămas cu crizele epileptice, la 3 zile după internarea la Marie S. Curie transferându-ne în centrul de recuperare. După 6 luni de zile putem concluziona că eu, cu atât mai mult Larisa, nu ne putem adapta nicicum și niciunde mediului intraspitalicesc. Au urmat aproape două săptămâni de coșmar, cu alte două saloane schimbate, lipsa odihnei, un stres maxim pe amândoi, fără poftă de mâncare, scăderea masei corporale... am suferit amândoi foarte mult și am înţeles după aceste luni că toată recuperarea, că absolut tot ceea ce am câștigat s-a înfăptuit efectiv ACASĂ”, a scris tatăl Larisei pe pagina deschisă pe numele ei pe Facebook. Menţionăm că tânărul care a provocat accidentul este trimis în judecată și procesul se află pe rol la Judecătoria Suceava.
