Povestea „Iaurtului de altădată”, produsul local ce încântă românii de pretutindeni

Un produs natural, obţinut din lapte, după o reţetă de pe vremea bunicilor, le-a adus un succes neaşteptat unor suceveni care au trecut de la agonie la extaz, în doar câteva luni. După ce timp de şapte ani au vândut laptele produs la ferma lor din Liteni, la un preţ de nimic, marilor producători de lactate, care au tot redus atât cantităţile preluate cât şi preţurile, de i-au adus pe culmile disperării, patru fraţi au decis să vină cu un produs propriu. Aşa a apărut, după multe eforturi, „Iaurtul de altădată”.

E doar lapte fermentat, obţinut direct de la ţâţa vacii,aşa cum se făcea şi acum mii de ani, fără fel de fel de adaosuri, conservanţi sau tehnologii minune, care îl fac să reziste luni întregi fără a se strica, ceea ce automat ridică semne de întrebare.

Dar ceea ce îi dă un farmec aparte, dar îi şi conservă calităţile naturale, este ambalajul său „inedit” - sticla din sticlă, cum se cumpăra pe vremuri, de la Alimentară, sau frumoase ulcioare de lut, din care se poate bucura de iaurt întreaga familie.

„Nu poţi să pui un produs de calitate într-un ambalaj de plastic. Am vrut să fie în sticlă, ca pe vremuri, sau în ulcioare de lut, care se pretează atunci când iei pentru familie. Este şi plăcut ochiului, dar mai important, gustul şi calitatea produsului altfel se păstrează. În acelaşi timp, ca producător, sunt mai vulnerabil, perioada de valabilitate este mult mai scurtă decât produsele cu conservanţi, aditivi, dar am mizat pe dorinţa cumpărătorului de a se bucura de un produs natural, sănătos, chiar de este ceva mai scump”, consideră Cornel Costan, unul dintre cei patru fraţi care au plecat de la oraş, din Suceava, pentru a face treabă la ţară.

Doar că, între timp, comuna în care au decis să investească, Liteni, de unde se trag părinţii lor, a fost făcut oraş, la „apelul de seară”. În loc să îi ajute, asta le-a creat numai dezavantaje, după cum recunoaşte şi primarul localităţii, Tomiţă Onisii, care a încercat să îi ajute, ca şi pe alţi investitori locali, cu puţinele instrumente legale pe care le are la dispoziţie – aducerea utilităţilor şi reduceri de taxe şi impozite.

„Faptul că Liteni a devenit oraş le-a cam încurcat socotelile. Fiind în zonă urbană nu au avut posibilităţi să acceseze proiecte europene. De aceea, cu atât mai mult este de admirat faptul că au reuşit prin forţe proprii şi credite. Mi-aş dori să fie mult mai mulţi asemenea investitori. Este foarte greu să intri pe o piaţă dominată de firme gigant. Suntem alături de ei, să-i ajutăm cu tot ce putem, mai ales că se creează locuri de muncă, generează taxe şi impozite care ajută bugetul local, iar produsele lor, de calitate, fac cinste localităţii noastre”, spune primarul, care povesteşte că i se umflă pieptul de mândrie când vede în magazine, mai nou chiar şi în hipermarketuri, iaurtul lor, produs în Liteni.

Drumul spre succes nu a fost nici uşor, nici drept, ba chiar ciudat de întortocheat. De la afaceri cu lemn, cei patru fraţi - Daniel, Cornel, Romică şi Ionuţ, au trecut în 2007 la înfiinţarea unei ferme de animale, pe terenul fostului IAS, ale cărui clădiri, părăginite şi distruse, lăsau un gust amar celor ce ajungeau pe acolo.

Acum, clădirea în care se produce iaurtul răcoritor, numai bun pentru o zi călduroasă de vară, luceşte albă, într-o întindere de verdeaţă, presărată cu flori. Într-o laterală, văcuţele, alb cu negru, ori albe cu nuanţe maronii-roşiatice, pasc liniştite, ori se odihnesc pe paie, la umbră, într-un ţarc mare, ce delimitează terenul de fotbal.

Ce caută la o fermă de vaci un teren de fotbal, dar şi unul de tenis, făcut după cele mai pretenţioase standarde? O întrebare la care mi-a răspuns râzând tot primarul localităţii, mândru de surprizele pe care le descoperă aici cei care ajung în localitate: „Au construit o mini-bază sportivă la fermă pentru că toţi au practicat sportul şi le place în continuare. Tot ei, cu sprijinul administraţiei locale, organizează anual o competiţie sportivă, „Vasile Pescaru”, dedicată marelui tenismen sucevean, originar de aici, din Liteni. Sportul formează caracterul, îi învaţă pe oameni să lupte, să câştige dar să şi piardă, îi pregăteşte de viaţă”.

Revenind la povestea celor patru fraţi care au cumpărat o jumătate din fostul IAS, au închiriat apoi aproape 70 de hectare de teren de la Agenția Domeniilor Statului şi au adus vaci, pe care le-au înmulţit, până au ajuns să aibă aproape 150 de capete, e ciudat să vezi că acum, efectivul de vite este redus la mai puţin de jumătate. Greutăţile pe care le-au întâmpinat i-au determinat să reducă numărul vacilor la doar 70, adică mai puţin de jumătate.

„Cantitatea de lapte preluată de procesator a tot scăzut, ca să nu mai spunem că nu se închideau socotelile, cu cât dădeam noi laptele şi cât ne costa să-l producem. În 2007 când au deschis ferma, laptele era cumpărat de procesatori, cu 1,5 lei/litru. După 10 ani, în 2017, ni se mai dădea pe lapte 1,1 lei. Atunci am spus că mai bine vindem o parte din animale, ţinem mai puţine şi să facem un produs pe care să-l dăm direct consumatorului. Noi lucrăm singuri terenul, ne producem materia primă vegetală, producem laptele, îl procesăm şi îl distribuim – e un circuit închis”, a explicat Daniel Costan, unul dintre cei patru fraţi, care, cu câţiva angajaţi, au grijă de fermă, de cele 70 de hectare de teren şi de fabrica de lactate.

În Austria au văzut ferme dezvoltate ca afacere locală, cu produse proprii

Atunci au gândit că pot face şi ei aşa ceva, iar iaurtul, laptele prins, făcut cum ştiau ei din bătrâni, li s-a părut cea mai bună opţiune.

„Dacă nu am avea materie primă de calitate nu aş avea curaj să stau cu pieptul în faţă. De aceea nu producem din lapte colectat de la alţii, gustul nu mai e acelaşi.

Atuul nostru este că noi ţinem vacile, producem laptele şi produsul final. Dar totul se face cu sacrificii. Nu e uşor să creşti o vacă, când sunt mai multe, fiecare e cu problemele ei – una vrea mâncare, alta curat, aia apă, cealaltă e bolnavă, trebuie chemat medicul veterinar, luate tratamente...”, spune şi Cornel, care, la fel ca ceilalţi fraţi, lucrează la fermă de la 5.00 dimineaţa până se lasă întunericul.

Cum intri pe o piaţă dominată de companii imense şi produse ieftine? Simplu!

Probabil cea mai savuroasă parte a poveştii lor e cea a primelor sticle cu lapte scoase la vânzare.

„Prima dată am produs iaurt din 50 de litri de lapte, ne-am suit în maşină şi ne-am plimbat din magazin în magazin. Unul dintre fraţi vindea, ceilalţi veneau şi le cumpărau. A doua zi deja cereau mai mult, vedea lumea că se cumpără şi cereau şi alţii. Calitatea produsului i-a făcut şi pe alţii să îl solicite, încât am avut o creştere progresivă. Fiind un produs nou, greu intri pe piaţă, mai ales că nu avem nici firmă de distribuţie, nimic”, a spus Daniel Costan, strategul de marketing al familiei.

„Şi pentru noi a fost ceva senzaţional. Nu ne aşteptam să prindă atât de bine produsul nostru. Ne-a ajutat Dumnezeu să găsim reţeta unui iaurt bun, să ne iasă produsul bine din prima, să găsim şi această variantă atractivă de vânzare a lui, cu ambalaje returnabile...”, consideră Romică Costan, a cărui pasiune pentru tenis şi sport, în general, este bine cunoscută în Suceava

De la magazine de cartier, în scurt timp au ajuns să vândă produsele la hipermarketul Real, în Şcheia, dar când mergea treaba mai bine, magazinul a fost închis, pentru a fi vândut spaţiul unui producător de jucării.

Numai că bunul renume creat prin calitatea produselor a făcut ca la scurt timp după să fie căutaţi de reprezentanţii unui lanţ mai mare de hipermarketuri – Carrefour.

Aşa se face că de vreo săptămână „Iaurtul de altădată”, produs de firma Danicost, din Liteni, se găseşte în magazinele Carrefour din Iaşi, Suceava şi Botoşani, în vitrinele frigorifice din zona produselor tradiţionale.

Chiar în timp ce vorbeam, Daniel a fost sunat de o directoare de bancă din Bucureşti, care, cu o dicţie perfectă şi o voce de prezentator TV, i-a rugat să le trimită, ei şi colegelor sale, 50 de ulcioare cu „Iaurt de altădată”, povestind că a aflat de acesta de la o colegă care a fost în inspecţie la Botoşani şi a cumpărat de acolo un ulcior şi a fost fermecată de gustul său, cel de odinioară, de pe vremea copilăriei.

„Ne-am săturat de produse fără gust şi nesănătoase, vă rugăm să trimiteţi ulcioarele cu iaurt, plătim noi transportul!”, a fost mesajul final al noului client, din celălalt capăt al ţării, care abia aştepta să guste din deliciosul iaurt produs la Suceava.

Agroturismul, o idee de viitor

Planurile fraţilor Costan nu se opresc la fabricarea iaurtului, care este atât de solicitat, încât deja se pregătesc să crească iar efectivele de văcuţe.

Dar pe lângă asta, vor să facă oamenii să revină la ţară, pentru că, deşi oficial sunt la oraş, realitatea din jur arată cu totul altceva.

„Vrem să extindem afacerea prin agro-turism, să facem lumea să vină aici, la fermă, cu copiii, să mănânce hrană sănătoasă, să stea în aer curat, să facă mişcare, să vadă animalele. Acolo vom face căbănuţe din lemn, în care să poată sta familiile venite în vizită, cărora să le punem la dispoziţie mai multe variante de relaxare şi petrecere a timpului liber, de la mâncare gătită pe foc, la proţap, la echitaţie, avem deja terenul pregătit pentru cai şi ponei”, spune entuziast unul dintre fraţi.

Oameni muncitori, cărora succesul neaşteptat nu li s-a urcat la cap, ci i-a determinat să lucreze şi mai mult, ştiind că produsele lor sunt aşteptate în zeci de magazine, de oameni care apreciază produsele de calitate, fraţii Costan, desi sunt de la oraș, au păstrat acel bun-simţ al omului de la ţară, cu gândul la cele sfinte, care nu uită de unde a plecat.