Imobilizat în scaun cu rotile de aproape 16 ani

Un exerciţiu simplu, acela de a sta nemişcaţi într-un scaun câteva ore, înfruntându-ne voinţa de a ne ridica, atunci când vrem, de a face câţiva paşi, când cineva ne cere asta, ne-ar putea da sentimentul de deznădejde, inutilitate. Dar ce poate simţi un adolescent care, de aproape 16 ani, de când s-a născut (16 august 1997), nu ştie ce înseamnă să stai în picioare, fără sprijin, nicidecum să facă câţiva paşi?

Claudiu Marian Ungureanu, din satul Ciomârtan, comuna Zamostea, suferă de paralizie cerebrală - diplegie spastică, retard neuropsihomotor, diagnostic care îl macină de când s-a născut. În ultimii ani, Claudiu a suferit mai multe intervenţii chirurgicale – alungire de tendoane şi a făcut sute de ore recuperare. Toate aceste eforturi au făcut ca boala lui Claudiu să nu se agraveze, însă nu au reuşit să îl facă să se ţină măcar pe picioare, fără să fie sprijinit sau să facă primii paşi singur. Familia îi este mereu alături. Părinţii, Cristina şi Constantin Ungureanu, ne-au spus că marele regret pe care îl au este că nu au început cu cinci, şase ani în urmă să facă terapie de recuperare, să încerce şi alte intervenţii chirurgicale, care să-i dea o şansă lui Claudiu.

„Dacă nu adunăm 1.850 de euro, fiul nostru ratează o şansă”

Cristina Ungureanu, mama adolescentului, ne-a spus, cu lacrimi în ochi: „Fiul nostru are acum o şansă, însă suntem noi prea săraci pentru a-l ajuta. Claudiu speră să facă primii paşi după ce va trece printr-un tratament chirurgical, la o clinică din Chişinău, procedeu care se numeşte miofibrotomie subcutanată pe etape. Costul intervenţiei chirurgicale se ridică la 1.850 de euro, bani pe care încercăm să-i adunăm cu ajutorul oamenilor de bine, care ne înţeleg suferinţa. Claudiu este programat pentru operaţie în luna mai. Dacă nu adunăm aceşti bani, fiul nostru ratează o şansă. Ar fi mare păcat”.

Femeia recunoaşte că sunt şi persoane, chiar părinţi care au copii cu aceeaşi afecţiune, care spun că operaţia poate fi un eşec. Banii adunaţi cu greu pot să se ducă pe „apa sâmbetei”, cum spune o vorbă din bătrâni, doar că părinţii lui Claudiu vor să se agaţe de această şansă, pentru binele fiului lor.

„Am vorbit cu medicii de la Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii <Dr. Nicolae Robănescu> Bucureşti, unde Claudiu a făcut mai multe ore de recuperare, şi ne-a recomandat această intervenţie chirurgicală. L-am întrebat şi pe chinetoterapeutul cu care face acum recuperare la Siret, şi el ne-a spus că i-ar fi utilă intervenţia de la clinica din Chişinău”, a completat Cristina Ungureanu.

Visează la momentul în care se va ridica singur din scaunul cu rotile

Miofibrotomia subcutanată pe etape, după metoda prof. Ulzibat, este practicată de medici din Rusia, medici care vin şi la Chişinău, pentru a opera copii din România şi Republica Moldova. Familia lui Claudiu a luat legătura cu doctorul Marcel Platon, care l-a programat, pentru operaţie, în luna mai a acestui an. Tânărul sucevean ţintuit într-un scaun cu rotile de atâţia ani speră ca după această intervenţie chirurgicală, care costă 1.850 de euro, să facă unele progrese: să se ridice singur în picioare, să înceapă să meargă cu cadru, să facă primii paşi. Visează cu ochii deschişi la momentul în care se va desprinde, chiar pentru preţ de câteva momente, din scaunul cu rotile, fără să cadă dacă nu este cineva în preajmă, pentru a-l susţine. Claudiu a făcut până acum învăţământ la domiciliu, şase clase, dar anul acesta, din lipsă de personal didactic, a întrerupt şcoala.

Cu un psihic bun, cu o dorinţă mare de a se face bine, Claudiu, sprijinit de familie, îşi doreşte din tot sufletul să meargă singur, să simtă pământul sub picioare, să nu mai depindă în permanenţă de mama sa.

Petru ca muşchii să nu i se atrofieze, pentru ca boala să nu degenereze, Claudiu trebuie să aibă o voinţă de fier, să facă multă chinetoterapie, să spere în fiecare clipă că într-o zi va putea merge neînsoţit.