Fluxul memoriei

Am citit recent o carte despre activitatea secretă a CIA, scrisă de un american pe baza documentelor puse până în prezent la dispoziţia publicului, conform legislaţiei din SUA. Sigur că nu e chiar sută la sută secretă. Fiecare serviciu de informaţii are secrete care fie că sunt închise pe veci, fie sunt distruse la timp.

Eu, care scriu de mult timp despre comunismul românesc, îndeosebi în Suceava, mi-am reamintit de propaganda antiamericană din anii 1950-1960. În 1954, presa şi radioul din ţările de democraţie populară şi din marea Uniune Sovietică condamnau cu mânie intervenţia americană în Guatemala. Şi aveau dreptate. CIA, cu aprobarea preşedintelui Eisenhower, l-au înlăturat pe preşedintele ales, creând haos în ţară pentru următorii 20 de ani. Toţi şefii militari care au urmat au figurat pe statele de plată ale CIA.

Despre războiul din Coreea nu vorbesc. În 1959 Fidel Castro l-a înlăturat pe dictatorul Batista. După o scurtă perioadă de relativă normalitate a relaţiilor dintre SUA şi Cuba, în 1960, după ce revoluţionarii cubanezi au naţionalizat proprietăţile americane, majoritatea mafioţilor care controlau cazinourile şi comerţul  din Havana, inclusiv bordelurile, SUA au rupt relaţiile şi au decis la nivel înalt (preşedinte-vicepreşedinte, atunci Eisenhower-Nixon) să-l înlăture pe Castro prin orice mijloc: otravă, gloanţe etc.

Din 1960 până la preşedintele Jimmy Carter, CIA a pregătit peste 600 de atentate contra liderului de la Havana. S-au folosit cubanezi anticastrişti, traficanţi de droguri, ucigaşi de profesie, prostituate, inclusiv o fostă colegă şi prietenă a lui Fidel Castro, bucătarul lui şi încă alte sute de criminali. Interesant este că niciunul nu a tras nici un foc de armă împotriva lui Castro. Pe cei apropiaţi, cu otrăvurile, i-a depistat însuşi Fidel. De altfel, ocaziile erau multiple. Conducătorul marxist al Cubei umbla fără gărzi, mergea la tăiat trestie de zahăr cu legendarul Che Guevara, a fost de mai multe ori la ONU, în SUA. Adevărul este că agenţia a constatat ulterior că aproape toţi spionii şi aspiranţii la uciderea lui Castro erau de fapt oamenii lui. Bătrânul revoluţionar a supravieţuit la nu mai puţin de 10 preşedinţi americani şi trăieşte, bolnav, la 82 de ani. Din punct de vedere politic este un fenomen. Noi, românii, în mitinguri şi alte adunări strigam atunci „Cuba da, yankeii nu!”, „Patria sau moartea”, lozinca mobilizatoare a lui Fidel. Eu citeam prin anii 1960 revista sovietică numită, în versiunea românească „Timpuri noi”. Îmi amintesc doar de un articol: „Fidelismul fără Fidel”, adică autorul sugera că SUA ar accepta situaţia existentă în Cuba doar fără Castro. Uciderea lui Patrice Lumumba, primul ministru al Republicii Congo (belgian) în 1960, când ţara şi-a câştigat independenţa, a fost pregătită de CIA cu belgienii şi colonelul de atunci Mobutu, care a preluat apoi puterea, fiind până la moarte pe statul de plată al CIA. URSS a protestat vehement, noi, prietenii ei apropiaţi, la fel, dar imperialiştii nu s-au sinchisit. La Moscova s-a înfiinţat Universitatea Popoarelor „Patrice Lumumba”, pentru studenţi din toată lumea. Agenţia de informaţii a SUA a orchestrat şi întemniţarea tânărului militant antiapartheid din Africa de Sud, Nelson Mandela.

Dictatorul Mobutu, care a fost pe statul de plată al CIA, ca şi preşedintele Zambiei, Kenneth Kaunda, au fost ani lungi prieteni personali ai ilustrului nostru preşedinte comunist, Nicolae Ceauşescu. Un alt prieten al lui Ceauşescu, fostul rege Husein al Iordaniei, a fost, de asemenea, înscris pe statul de plată al CIA. Şi noi ascultam (dar mai ascultam oare?) şi citeam (cât citeam) la TV, radio şi în presa noastră despre prietenia de nezdruncinat dintre RSR şi conducătorii respectivi. Între 1950-1970 propaganda sovietică, care se auzea până la noi, protesta, energic împotriva CIA şi a imperialiştilor americani.

Iată, trebuie să recunosc, pe bună dreptate. Noi, care vedeam în SUA modelul aproape suprem de moralitate, dreptate, de cinste şi de dragoste pentru ţările oprimate de sovietici, ne-am cam înşelat. În momentul în care a apărut SIDA, am citit cu ochii mei în presa noastră că agenţia TASS a afirmat că e vorba de o armă bacteriologică pe care CIA a experimentat-o pe maimuţe şi oameni în Africa. Şi acum acolo există cel mai mare număr de bolnavi SIDA de pe glob. KGB ştia totul, trebuie să recunoaştem.

Ioan Pînzar