Şcoala de echitaţie “Cai de Legendă”, pasiunea şi afacerea unei familii din Rădăuţi

La câţiva kilometri de municipiul Rădăuţi, la Hardic –comuna Horodnic de Sus, într-un zonă desprinsă parcă din filmele western, fără maşini, blocuri, cluburi şi terase zgomotoase, ci doar drumuri forestiere şi dealuri împădurite, o familie de rădăuţeni a deschis nu de mult prima şcoală de echitaţie din judeţ, „Cai de Legendă”.

Pasiunea lor pentru cai şi pentru sportul ecvestru vor să o transmită cât mai multor persoane, copii şi adulţi deopotrivă, iar hobby-ul lor din copilărie l-au transformat într-o afacere.

„Avem elevi de la şapte-opt ani şi cred că cel mai în vârstă are cu mult peste 70 de ani”, zâmbeşte Puiu Nichiforiuc.

Proprietar al unei firme de transport marfă, Puiu e un împătimit al acestui sport, împărtăşind aceeaşi pasiune şi cu soţia sa, Rodica.

Cumnatul lui Puiu, Ionel Moroşan, campionul familiei, este unul dintre primii zece călăreţi din ţară, iar CV-ul său în sportul ecvestru este unul impresionant.

Împreună, cei trei au pus la cale acest proiect, Şcoala de Echitaţie „Cai de Legendă”.

„Am început această afacere datorită unei pasiuni ce s-a concretizat în momentul în care campionul nostru s-a întors acasă, fratele meu Ionel Moroşan, sportiv de performanţă legitimat la clubul Steaua, selecţionat în lotul naţional al României, cu zece ani experienţă în acelaşi domeniu. Am demarat proiectul în momentul în care bunica ne-a donat un teren de un hectar şi jumătate şi când fiicele mele au urcat pentru prima dată pe cal şi nu au mai vrut să coboare. Aceşti factori ne-au determinat să dezvoltăm cu pasiune şi dăruire o afacere de familie pentru noi şi cei ca noi care iubesc caii şi sportul ecvestru”, povesteşte Rodica Nichiforiuc. Puiu, soţul ei, mărturiseşte că şi criza a avut rolul ei în această afacere, pentru că, iniţial, s-au gândit să vândă terenul de la Hardic, însă, pentru că valoarea tranzacţiilor imobiliare a scăzut considerabil, au renunţat la această variantă şi au început să contureze proiectul şcolii de echitaţie.

Zmeu – poneiul vedetă

De la doi cai la început (august 2009), astăzi, în grajdurile şcolii de echitaţie de la Hardic sunt nouă cabaline, una mai frumoasă decât cealaltă: trei Shagya Arab, un pur sânge arab, un lipiţan, doi cai de sport românesc şi un metis, jumătate arab, jumătate românesc semigreu.

A, era să-l trec cu vederea pe „Zmeu”, un ponei Shetland, de aproape jumătate de metru, vedeta şcolii de echitaţie şi preferatul copiilor, care a urcat deja pe podium la singurul concurs de frumuseţe la care a participat.

 „Sunt foarte buni cai de şcoală. Sunt antrenaţi şi pentru obstacole şi pentru anduranţă. Aproape toţi au participat sau sunt în antrenamente pentru a participa la competiţii. Luam în calcul la un moment dat şi varianta să achiziţionăm nişte cai huţuli, să facem numai agrement, aşa cum fac unii administratori de pensiuni, însă ne-am gândit mai bine şi, până la urmă, am decis că nu ne caracterizează. Vrem să facem ceva profesionist. Încercăm cel puţin...”, adaugă Puiu Nichiforiuc, precizând că din cei nouă cai, patru sunt în regim de pensiune, adică aparţin altor proprietari şi le-au fost lăsaţi în grijă, în grajdurile de la Hardic.

De altfel, în afara şcolii de călărie propriu-zise, afacerea celor trei rădăuţeni se bazează şi pe pensiune cai şi închiriat cai pentru drumeţii pe traseele din zonă.

„Dacă un pasionat îşi cumpără un cal, trebuie ţinut într-un loc special amenajat, cu persoane specializate. Pensiunea unui cal pe lună la noi este de 200 de euro, boxa, scos în fiecare zi la o mişcare de 10-15 minute şi hrană. Proprietarul ştie de fiecare dată ce a mâncat calul, ce a făcut, cum s-a comportat. Dacă e un cal de o valoare mai deosebită şi proprietarul respectiv vrea să participe la concursuri, antrenamentul calului se plăteşte separat. Un cal e ca un sportiv de performanţă, e foarte important antrenamentul, dar contează foarte mult şi alimentaţia şi gena”, completează Puiu Nichiforiuc.

„Una este călăria la nivel de desene animate sau televizor şi alta este în realitate”

Puiu şi Ionel se ocupă personal de lecţiile de călărie. Amândoi au început acest sport pe când aveau 7-8 ani, iar Ionel, multiplu medaliat la competiţii naţionale şi internaţionale, este în prezent antrenor la Herghelia Rădăuţi.

CV-ul lui Ionel Moroşan vorbeşte de la sine despre experienţa acestuia şi cunoştinţele acumulate de-a lungul timpului.   

Patru ani consecutiv, a fost campion naţional de juniori şi a activat ca sportiv la Hermes Club Slobozia, la Oradea şi, cinci ani, la Clubul Steaua Bucureşti. A fost selecţionat trei ani la rând în lotul naţional şi de tineret şi a reprezentat România peste hotare în diferite competiţii internaţionale de 3 stele, obţinând un loc 18 internaţional.

Ani la rând a lucrat în străinătate, antrenând cai la echipa naţională a Italiei şi participând la numeroase concursuri, aproape de fiecare dată reuşind să ajungă pe podium. 

„Şcoala noastră de călărie se face cam în zece şedinţe a câte 45 de minute. Noi promovăm stilul de călărie englezesc. Sunt zece lecţii până când elevul poate să prindă şi să călărească singur. Se fac sub stricta supraveghere a antrenorului, numai în manej. Oricum, la început nu rezistă nimeni 45 de minute. Una este călăria la nivel de desene animate sau televizor şi alta este în realitate”, explică Puiu Nichiforiuc.

„Sunt foarte mulţi care vor să se urce pe cal doar să-şi facă o foto”

În weekendul ce tocmai a trecut au fost ultimele lecţii pentru un grup de copii din Suceava şi Rădăuţi care a participat la un curs intensiv de călărie pentru cei mici.

Cazaţi la o pensiune din apropiere, copiii au venit zi de zi la şcoala de echitaţie şi, la sfârşitul cursului intensiv, ştiau deja să călărească singuri.

„În România, sportul ecvestru nu e apreciat la adevărata sa valoare, aşa cum se întâmplă în Vestul Europei. Ei –arată spre copiii care îşi aşteaptă rândul în manej – sunt viitorii noştri clienţi. Lor trebuie să le insuflăm dragostea de cai şi de călărie, pentru a-i face să revină. Anul trecut am avut un grup de vreo 20 de pictori, cazaţi la o pensiune din zonă, fiecare dintr-o anumită ţară. În afară de român, fiecare avea cunoştinţe despre călărie. Şi asta spune totul. Dintre cei care încep şcoala de călărie, puţini o termină. Sunt foarte mulţi care vor să se urce pe cal doar să-şi facă o foto”, e de părere Puiu Nichiforiuc.

În puţinele luni de la inaugurare, şcoala de echitaţie de la Hardic şi-a câştigat deja clienţi fideli care, de la Suceava, Rădăuţi sau chiar de la Iaşi, vin aproape în fiecare săptămână.

„Am avut nu demult –îşi aminteşte Puiu Nichiforiuc – o tânără care era manechin. Era împreună cu părinţii ei, care au socotit că pentru educaţia fetei lor e important să ştie să meargă pe cal. Au luat o cameră la o pensiune din zonă şi au stat 15 zile, până când fata lor a reuşit să meargă foarte bine călare”.

Majed El-deen, calul crescut „la bloc”

În timp ce Puiu îmi vorbeşte despre şcoala de echitaţie şi despre planurilor lor, în manej, copiii de la cursul intensiv de călărie fac, sub supravegherea lui Ionel, cu rândul la „Joly”, calul de sport românesc, şi la „Ali”, unul dintre cei trei Shagya Arab.

Discuţiile curg şi ajung chiar şi la competiţiile de cai de pe Eurosport, din fiecare miercuri.

Puiu îmi explică că valoarea unui cal poate ajunge şi la sute de mii de euro şi chiar milioane de euro: „ Ai noştri nu sunt chiar aşa de scumpi, dar pentru nivelul acesta e destul de bine, Joly ar ajunge cam la 5000-6000 de euro, pentru că este un foarte bun cal de şcoală, a participat şi la concursuri de sărituri, iar celălalt, Shagya Arab, a luat locul II la un concurs de anduranţă... are un potenţial foarte bun”.

În manej, este adus şi Majed El-deen, un exemplar deosebit, pur sânge arab. Aparţine unei femei din Bucureşti, iar calul, până să ajungă la Hardic, a stat vreme de cinci ani la clubul Steaua.

„Noi îi spunem un cal trăit la bloc, sare obstacol de 1,30 metri, în schimb şănţuleţul de acolo nici vorbă, nu e obişnuit. Îl laşi în manej, ştie despre e vorba, îl duci în teren accidentat, deja nu mai ştie ce să facă”, continuă Puiu să ne prezinte caii.

Din grajduri, este scos Şeic, un alt Shagya Arab, care se află în monitorizare de către un potenţial cumpărător, un iubitor de cai care a venit tocmai de la Buzău pentru a se interesa  de „caii de legendă” de la Hardic.

Puiu cred că ar fi putut să-mi povestească ore în şir istoria raselor de cai şi ar fi bucuros să o spună oricărui client care va ajunge la Hardic.

În grajduri, îşi aşteaptă rândul să fie scoşi la plimbare „Şaga”- lipiţanul, „Tam Tam jr.” –produsul celui mai cunoscut cal de sport românesc, Tam Tam, cel care a câştigat numeroase competiţii naţionale şi internaţionale, „Zara” –metisul de arab pur sânge cu semigreu românesc, şi „Dabir” –cel de-al treilea Shagya Arab de la şcoala de echitaţie „Cai de Legendă”.

La 11 ani, a debutat acum o lună în concursul de sărituri peste obstacole 

Pasiunea soţilor Nichiforiuc nu avea cum să nu se transmită cel puţin uneia dintre cele două fete ale lor.

Iris are 11 ani şi anul acesta a debutat în concursul de sărituri peste obstacole, ceilalţi concurenţi fiind cu mult mai în vârstă decât ea.

„E plină de ambiţie”, e mândru tatăl.

În timp ce majoritatea fetiţelor de vârsta ei se joacă încă cu păpuşi, Iris a participat, la mijlocul lunii iulie a.c., la cea de-a XI-a ediţie a Cupei Bucovina-Romsilva şi a reuşit să câştige admiraţia spectatorilor din tribunele Hergheliei Rădăuţi.

Deşi a căzut la una dintre probe, mezina familiei Nichiforiuc nu s-a lăsat descurajată şi se antrenează în continuare pentru următoarele concursuri.

La cei 11 ani ai săi, Iris se pricepe să facă şi acrobaţii pe cal, având toate şansele să calce pe urmele unchiului său, Ionel Moroşan.

Mai multe informaţii găsiţi şi pe www.caidelegenda.ro.