Gabriel MANȚĂ

La primul său antrenament la Craiova, Piţurcă a strâns cam tot atâţia spectatori câţi se strâng la un meci oarecare în Groapă. Ştirile au prezentat olteni în extaz, cu cântare de imn şi visuri de mărire. La Steaua a fost la fel, emulaţie, fabulaţie, incantaţie. Ce-l face atât de special pe omul care acum doi ani era înjurat de o naţiune întreagă, cu o obidă de care numai politicienii mai au parte? Poate că Piţurcă este acel Ceauşescu scăpat fără plumb după mazilire. Rău o fi fost pe vremea lui, dar uite cât de rău e pe vremea ăstora. Aşa că să revie supremul, va fi purtat pe braţe! Piţurcă - garanţia împotriva debandadei. Cu el nimeni nu mai face ce vrea, nici măcar despoţii care îl plătesc. La fel a fost primit şi când a revenit la naţională, după Iordănescu. Din precedentul său mandat se şterseseră toate relele, rămăsese doar calificarea, aia de care nu apucase să se bucure din pricina răscoalei lui Hagi şi Popescu (dar la calificare oare nu puseseră şi ei umărul, fie şi ăla al machedonului, sărit în meciul cu Ungaria?!). La ăştia doi nu mai ţinea cu dictatura, ei se obişnuiseră cu respectul pe la marile curţi europene. În schimb, generaţia asta depravată a lui Mutu îi făcea zile fripte lui nea Puiu, o dădacă (în) general depăşită de situaţie. Se fugea din cantonament şi se parca la cluburi de striptease. Şi atunci a apărut Piţi, cu căutătura lui încruntată. Disciplină, aliniere, supunere. A venit şi cu norocul său exersat la zare. Două locuri calificante direct, într-o grupă în care concuram cu Olanda pe cele două locuri. Obiectiv adjudecat. Ce a urmat…

La început, descălecarea lui Piţurcă e benefică. Entuziasmează publicul precum Ceauşescu în primii săi ani, până la teze. Ce, nu e bună disciplina? E bună, e necesară. După un timp trebuie completată însă cu altceva. Piţurcă a câştigat un titlu cu Steaua, din vreo patru tentative. Dar l-a cîştigat cu Steaua, nu cu Unirea Urziceni, ca Dan Petrescu! Acum, la Ştiinţa, n-are lot capabil să tragă la titlu şi nici cei pe care-i va recupera din Ghencea nu vor ridica sensibil calitatea. Aşadar, quo vadis? Piţi, Piţi, lasă-ne uimiţi!