Sucevenii din opt oraşe foste comune trăiesc în continuare la ţară

În anul 2004, numărul oraşelor din judeţul Suceava s-a dublat, după ce locuitorii a opt comune s-au prezentat la urne pentru a vota trecerea la noul statut. În baza rezultatului de la referendum, localităţile Broşteni, Frasin, Cajvana, Dolhasca, Liteni, Salcea, Milişăuţi şi Vicovu de Sus au fost transformate în oraşe, iar dintr-un foc peste 60.000 de suceveni au ajuns orăşeni.

Pentru a ajunge la acest statut, conducerile primăriilor din cele opt foste comune au raportat, la vremea respectivă, că localităţile pe care le conduc îndeplinesc toate condiţiile pe care legislaţia în vigoare le cerea pentru a putea obţine statutul de oraş. Raportări care şi atunci, în anul 2004, contrastau total cu realitatea, dar care nici măcar în momentul de faţă nu sunt conforme cu realitatea.

Mai mult, din momentul în care au devenit oraşe, administraţiile locale nu au mai avut posibilitatea de a accesa fondurile europene destinate dezvoltării comunităţilor locale, iar unii locuitori ai noilor oraşe au ajuns să plătească impozite şi taxe duble.

70% dintre locuinţe ar fi trebuit să fie dotate cu instalaţii de alimentare cu apă

Potrivit legii, pentru a deveni oraşe de rang III era necesară îndeplinirea anumitor condiţii minime. Astfel, populaţia trebuie să fie de regulă de la 5.000 la circa 30.000 de locuitori; trei sferturi din populaţie să fie ocupată în activităţi neagricole; 70% din numărul total al locuinţelor trebuie să fie dotate cu instalaţii de alimentare cu apă; 55% din totalul locuinţelor trebuie să fie dotate cu baie şi WC; numărul de paturi în spitale să fie de 7 la mia de locuitori; 1,8 medici care să revină la mia de locuitori; dotări culturale şi sportive, săli de spectacol, biblioteci publice, spaţii pentru activităţi sportive; 50 de locuri în hoteluri; 50% din lungimea totală a străzilor trebuie să fie modernizată, iar 60% din aceste străzi să fie cu reţele de distribuţie a apei.

În 2004, toate aceste condiţii erau îndeplinite potrivit raportărilor făcute de primării, însă în realitate situaţia era cu totul alta. De exemplu, în raportările făcute de administraţia locală din Liteni, se preciza că 70% dintre locuinţe au instalaţii de alimentare cu apă, 60% dintre ele sunt dotate cu baie sau WC-uri (asta în condiţiile în care până şi primăria avea grupul sanitar în curte), 80% dintre străzi sunt modernizate, iar alte 70% dintre arterele de comunicaţie au reţele de distribuţie a apei potabile. Toate aceste procente par de domeniul fantasticului şi acum, la peste şase ani de când comuna Liteni a fost transformată în oraş.

Actualul primar al oraşului, Tomiţă Onisii, spune că avantajele noului statut al localităţii sunt inexistente. „Mare avantaje nu au fost. Acum suntem oraş, dar când vine vorba de proiecte trebuie să concurăm cu oraşe mari. Am depus două proiecte prin Programul Operaţional Regional, unul pentru o şcoală şi unul pentru modernizarea de drumuri, dar îmi este greu să cred că va reuşi să câştige oraşul Liteni şi vor pierde finanţarea oraşe precum Vaslui, Bacău, sau chiar Vatra Dornei”, a spus Tomiţă Onisii.

El a precizat că după trecerea la statutul de oraş, doar locuitorii din satul Liteni plătesc taxe mai mari, la nivelul de oraş de grad III, în celelalte sate dările rămânând neschimbate. Când vine vorba despre infrastructura din oraş, lucrurile sunt cu totul diferite faţă de cele din raportările din 2004. Astfel, doar 25% dintre locuitorii satului Liteni sunt racordaţi la sistemul de canalizare, în celelalte sate acesta lipsind cu desăvârşire. Dacă în 2004 se spunea că 70% dintre locuinţele din toate satele din Liteni au instalaţii de alimentare cu apă, potrivit spuselor actualului primar, procentul real este de 20%. În acelaşi timp, nici un drum local aflat în administrarea primăriei nu a fost modernizat în ultimii ani. Condiţiile cerute de lege nu sunt îndeplinite nici în ceea ce priveşte populaţia ocupată în activităţi neagricole, 60% dintre locuitorii oraşului având ca principală activitate agricultura.

„Până acum am avut de pierdut. Dar dacă tot am pierdut sperăm că se va schimba ceva şi pentru aceste oraşe. Nu cred că acum ar fi oportună întoarcerea la statutul de comună. Şi asta, pentru că până vom reveni la acest statut se vor termina fondurile europene pentru localităţile rurale şi ne trezim că nu mai putem promova nici un proiect. Aşa, măcar sperăm ca în perioada imediat următoare să pornească finanţările şi pentru oraşele mici”, a spus Tomiţă Onisii.

„Măcar să ne ajute şi statul”

O situaţie asemănătoarea este şi în Cajvana, în care duminica trecută a avut loc un referendum în care populaţia a fost chemată la urne pentru a decide dacă vrea să revină la statutul de comună. Referendumul a fost însă invalidat pe motiv că la urne nu s-au prezentat suficienţi alegători, însă trebuie remarcat faptul că peste 95% dintre cei care au votat au optat pentru revenirea la comună.

Primarul din Cajvana, Gheorghe Tomăscu, spune că după anul 2004 şansele de a aplica proiecte cu finanţare europeană au scăzut extrem de mult. „Uniunea Europeană a vrut ca numărul localităţilor urbane să fie mai mare. Atunci, în 2004, s-a votat cu gândul că va fi mai bine. Părerea mea este că toate comunele care au fost transformate în oraşe de rang III ar fi trebuit să beneficieze de mai multă atenţie. Sperăm că şi Uniunea Europeană va ajunge să ne întindă o mână. Nu vrem să fim umiliţi. Dacă oamenii au votat pentru ca localitatea lor să devină oraş, după care au plătit impozite mai mari, măcar şi statul să ne ajute”, a spus Tomăscu.

Din spusele acestuia, nici în momentul de faţă nu sunt îndeplinite toate condiţiile impuse unui oraş de rang III. Astfel, doar 10% din populaţia oraşului este racordată la reţeaua de canalizare, iar din reţeaua stradală de circa 76 de kilometri, doar puţin peste 10 kilometri de drumuri au fost modernizate.

„Singurul avantaj e că poţi să spui că trăieşti la oraş”

Primarul din Frasin, Marinel Balan, spune că statutul de oraş nu a adus nici un avantaj comunităţii pe care o conduce. „Singurul avantaj ar fi că poţi să spui că trăieşti la oraş, şi nu la comună”, spune Balan. Acesta susţine că una dintre cele mai mari probleme pe care le are este imposibilitatea de a accesa fonduri europene. În aceste condiţii, Marinel Balan a spus că singurele surse la care ar avea acces sunt cele proprii şi cele guvernamentale. În ceea ce priveşte racordarea la sistemul de alimentare cu apă a populaţiei din Frasin, aceasta este de maxim 30%. Balan a mai spus că nici un kilometru de drum, dintre cei 20 câţi sunt în acest oraş, nu a fost reabilitat.

Şi la Vicovu de Sus criteriile cerute de lege nu sunt îndeplinite nici în momentul de faţă. Din 80 de kilometri de drumuri doar puţin peste şase au fost modernizate. Mai mult, canalizarea lipseşte cu desăvârşire, iar reţeaua de apă potabilă are doar 9,4 kilometri, la aceasta racordându-se 1.500 de case. „Se spune că aceste oraşe au fost făcute oraşe pentru a creşte salariile primarilor, viceprimarilor şi ale consilierilor locali. Consider că este greşit. Noi am fost o comună de gradul întâi, iar acum suntem oraş de gradul trei, iar diferenţa la salariu este nesemnificativă”, a spus primarul din Vicovu de Sus, Gheorghe Schipor. El a mai adăugat că în cazul acestui oraş, impozitele nu au crescut semnificativ după trecerea la noul statut.

Şi la Milişăuţi, oraş în care duminică, 29 august a.c., va avea loc un referendum pentru revenirea la statutul de comună, cerinţele impuse de lege nu sunt îndeplinite. Un singur exemplu ar fi lipsa reţelei de distribuţie a apei potabile.

Nu în ultimul rând, trebuie spus că în nici unul dintre oraşele menţionate anterior nu se îndeplinesc nici cerinţele legate de asistenţa medicală. Astfel, în Vicovu de Sus sunt cinci medici de familie la o populaţie de peste 15.000 de locuitori, în Liteni sunt trei doctori la 10.130 de persoane, iar cei aproape 6.800 de locuitori ai oraşului Frasin sunt deserviţi de trei doctori.