Scrânciobul din lemn şi Hora satului

Locuitorii din comuna Poiana Stampei şi-au propus să reînvie o tradiţie, aceea a scrânciobului de lemn. Sâmbătă şi duminică, pe uliţele comunei se putea auzi anunţul “Toată lumea să vină la scrânciob, că am făcut un scrânciob de lemn aici, pe deal. Vă poftim cu toată plăcerea”.

Scrânciobul a fost construit de câţiva meşteri artizani din comună săptămâna trecută. Scrânciobul este o instalaţie din lemn gros cu patru braţe care poartă câte un scaun din scândură groasă. Instalaţia seamănă cu roata de la morile de apă şi este pusă în mişcare de flăcăi puternici care învârt de capetele braţelor. După ce scrânciobul “se echilibrează”, adică sunt ocupate toate scaunele, învârtitul roţii devine o jucărie. Pe vremuri erau date în scrânciob fetele de măritat de către flăcăii care le iubeau. Se spunea că astfel vor fi ameţite şi convinse să se mărite mai repede. Fetele îi răsplăteau pe flăcăi pentru truda lor cu ouă roşii sau încondeiate pe care le ţineau în sân sau în buzunarele de la ilice.

De Înălţare se reînvie o veche tradiţie

Ca şi în urmă cu o sută de ani, pe unul din dealurile din comună, joi, când creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea la cer a lui Isus din Nazaret, la 40 de zile după Înviere, primarul din Poiana Stampei, Elisei Todaşcă, s-a îngrijit ca scrânciobul nou-nouţ, făurit după modelul din pozele vechi, să fie şi el acolo, pentru ca “bucuria celor prezenţi joi la horă în straie populare de sărbătoare să fie la fel de mare ca odată, demult”.

“Am încercat să reconstruim un scrânciob popular din Poiana Stampei. Am găsit un model de scrânciob construit în urmă cu 60 de ani, pe care noi l-am reconstituit în totalitate, pentru că vrem să introducem oamenii în Hora satului, ca pe vremuri. Hora satului la Poiana Stampei pornea în urmă cu 50 – 60 de ani de la Hora cu scrânciob. După Paşte oamenii se adunau în ziua de duminică, veneau în costume populare, la scrânciob, era un fel de ieşire la iarbă verde din zilele noastre. Scrânciobul era construit ca un model de distracţie pentru tineri. Hora cu scrânciob este continuarea şezătorilor”, ne-a spus Petrică Chiforescu, directorul Căminului Cultural Poiana Stampei.

Scrânciob construit după fotografii vechi

Tot de la Petrică Chiforescu am aflat că printre evenimentele care se legau de viaţa satului Poiana Stampei se numărau şi “Şezătoarea” şi “Hora cu scrânciob”. În Bucovina, după apariţia influenţelor austro-ungare, s-a pierdut acest obicei, pe care locuitorii de la graniţa judeţului Suceava cu Bistriţa-Năsăud încercă să-l reconstituie în mare parte. Sunt foarte puţini cei care au mai putut să dea informaţii despre scrânciob şi marele regret al autorităţilor este că nu au mai găsit la Poiana Stampei nici un scrânciob din acele vremuri. Scrânciobul realizat în aceste zile este reconstituit din fotografii foarte vechi de meşteri artizani care au reuşit să-l monteze şi să-l facă funcţional. Scrânciobul este amplasat lângă un fag de câteva sute de ani, este construit pe doi stâlpi masivi din lemn, pe care este fixată grinda care susţinea crucile, scaunele, patru la număr, fixându-se pe braţe.

Scrânciobul, lucrat în cruce, simbolizează rotaţia sărbătorilor creştine dintr-un an, dar şi hora satului.

„Felul cum sunt îmbinate elementele scrânciobului, faptul că am reuşit să punem cele patru braţe ale scrânciobului, să le îmbinăm, are legătură strictă cu hora, cu tradiţia, cu ceea ce înseamnă românesc. Este un scrânciob făcut pentru copii, dar şi pentru adulţi. Hora satului era pentru adulţi, dar am încercat să facem acest scrânciob să fie şi pentru copii, pentru că fără ei distracţia nu înseamnă nimic. Adulţii sunt cei care stau la horă, dar copiii trebuie să fie ocupaţi cu ceva”, a precizat Petrică Chiforescu.

Superstiţii legate de scrânciob

Bătrânii satului spun că dacă oamenii beau vin lângă scrânciob, va ploua pe timpul verii şi ce este pus în pământ va rodi, iar datul în scrânciob aduce recolte bogate. În scrânciobul cu patru braţe se pot da maxim 16 persoane (copii) sau opt adulţi.

Iustina Chiforescu a venit la scrânciob să-şi aducă aminte cum era pe vremuri, dar şi pentru a vedea dacă „este tot atât de frumos, ca cel din tinereţea ei. Aceasta a dorit să precizeze că cel mai frumos va fi joi, de Înălţare, când după slujba de la biserică locuitorii din comuna Poiana Stampei se vor aduna în jurul scrânciobului la Hora satului.

Constantin Chiforescu, soţul Iustinei Chiforescu, ne-a declarat că, deşi are 71 de ani, i-a făcut plăcere să se dea în scrânciob.

„La început am crezut că îmi va fi teamă, dar este frumos. Când aveam vreo 12 – 13 ani, mergeam zeci de kilometri până la Măgura Mare, unde era un scrânciob foarte frumos. Eram atraşi de scrânciob, dar şi de lăutari şi de frumuseţea horelor”, ne-a spus Constantin Chiforescu.