Din Mălini, pe marile scene ale operei

Puţini sunt cei care reuşesc să se afirme pe plan naţional, şi chiar internaţional, prin forţe proprii. La 26 de ani, Teodor Ilincăi, originar din comuna suceveană Mălini, este considerat unul dintre cei mai promiţători tenori ai României, reuşind să se afirme în spectacole importante ale Operei Naţionale din Bucureşti, dar şi pe marile scene din Europa. Cel mai mic copil din familie, cu 13 fraţi şi surori, Teodor Ilincăi a reuşit, singur şi pas cu pas, să ajungă să fie unul dintre tenorii români care reuşesc să obţină roluri importante, atât în ţară, cât şi în străinătate, deşi în judeţul din care a plecat este mai puţin cunoscut.

„M-am născut în muzică”

Teodor Ilincăi provine dintr-o familie numeroasă din comuna Mălini, şi cum singur declară, s-a născut înconjurat de muzică. „Eu m-am născut în muzică. Şi eu şi fraţii mei am cântat încă de mici. Şi totul a plecat de la biserică, unde am cântat prima dată. Talentul îl avem atât de la părinţi, cât şi de la bunici”, povesteşte Teodor Ilincăi, care susţine că toţi fraţii săi ştiu să cânte la cel puţin un instrument, preferatul fiind chitara.

După ce a acumulat primele noţiuni de muzică de la învăţătoarea sa de la şcoala din Mălini, a plecat în Suceava pentru a urma gimnaziul la actualul Colegiu de Artă „Ciprian Porumbescu”. Deşi şi-ar fi dorit să studieze chitara clasică, din spusele sale, la Suceava a avut nenorocul să ajungă să studieze oboiul. Pentru Teodor acest lucru a reprezentat un adevărat chin, deoarece nu acesta era instrumentul său preferat.

„În gimnaziu am studiat oboiul împotriva dorinţei mele. Acum iubesc acest instrument, este foarte important într-o orchestră, dar atunci era altceva. Cu toate acestea, faptul că nu îmi plăcea oboiul m-a făcut să mă îndrept mai mult către teoria muzicală, ceea ce mi-a prins foarte bine ulterior”.

Studiile muzicale le-a întrerupt însă pe perioada liceului, după ce a ales Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din comuna Borca, judeţul Neamţ, unde unul dintre fraţii săi era cântăreţ de biserică, iar un unchi de-al său preot. Faptul că a renunţat la studiile muzicale pentru a se profila pe filologie nu l-a făcut să renunţe şi la muzică. Şi de această dată, biserica i-a oferit posibilitatea să continue să cânte şi chiar să-şi formeze propriul cor, pe care l-a condus câţiva ani.

Muzica lui Elvis Presley, pe care a descoperit-o în primul an de liceu, l-a făcut să-şi îmbunătăţească performanţele vocale, dar şi instrumentale, privind chitara. În penultimul an de liceu s-a decis să-şi încerce norocul în Bucureşti, luând hotărârea să participe cu una dintre piesele lui Elvis la emisiunea „Ploaia de Stele”.

„Aici mi s-a propus să cânt piesa „Pretty woman” a lui Roy Orbison şi am acceptat, pentru că este un cântec frumos. Important este că după participarea la această emisiune cineva m-a văzut şi mi-a propus să fac parte dintr-o trupă de muzică pop de băieţi. Colaborarea cu trupa a durat foarte puţin, însă în cele din urmă am decis să rămân în Bucureşti, astfel încât am terminat liceul în Capitală”.

La Conservator a studiat Muzica Bizantină

După terminarea liceului, s-a decis să urmeze cursurile Conservatorului din Bucureşti. Admiterea la Universitatea Naţională de Muzică nu a fost una lipsită de peripeţii.

„M-am decis să susţin examenul de admitere la secţia de Muzică Bizantină. Am ales această secţie pentru că deja cunoşteam muzică psaltică şi mi-a fost mai uşor să mă pregătesc pentru examenul de admitere. Am susţinut examenul şi am fost admis al 11-lea, în condiţiile în care erau doar zece locuri fără plată, şi cum situaţia financiară era precară, m-am angajat profesor suplinitor de limba engleză şi educaţie muzicală într-o localitate din apropierea Capitalei. Norocul a fost că după două luni am fost anunţat că unul dintre locurile fără plată s-a eliberat, drept pentru care m-am prezentat la cursuri”.

Cursurile de la secţia Pedagogie Muzicală, specializarea Muzică Bizantină, au însemnat o pregătire teoretică aprofundată, ceea ce i-a fost de un real folos ulterior. „ Atunci când studiam în facultate nu bănuiam cât de mult o să mă ajute acum,  pentru că un cântăreţ de operă complex trebuie să aibă o bază muzicală teoretică foarte solidă”.

A câştigat emisiunea Bravo-Bravissimo cu un cântec al lui Andrea Bocelli

Unul dintre episoadele importante din viaţa lui Teodor Ilincăi a fost participarea la emisiunea Bravo-Bravissimo. După ce a reuşit să câştige mai multe etape ale emisiunii, cu diverse cântece din anii ’50 – ’70, apropierea de operă s-a făcut pe măsură ce se apropia de finala.

„Persoana care m-a ajutat foarte mult este regizorul muzical Călin Marian, care mi-a propus să cânt o canţonetă, simţind că mi se potriveşte genul acesta de muzică. Astfel am interpretat „Santa Lucia”. În semifinală am avut plăcerea de a cânta în duet cu Luminiţa Anghel o piesă din repertoriul lui Luciano Pavarotti şi Celine Dion, „ I hate you, then I love you”. În finală mi s-a propus să cânt „Con te Partiro”, din repertoriul lui Andrea Bocelli, piesă care pe vremea aceea era extrem de dificilă pentru mine, deoarece nu stăpâneam tehnica de canto necesară”.

Teodor Ilincăi spune că a reuşit să-şi perfecţioneze tehnica vocală, iar în cele din urmă a câştigat marele premiu al emisiunii-concurs, o  excursie în SUA, la Hollywood.

Revenit în ţară, a avut neplăcerea să constate că fără un suport financiar consistent nu te poţi face remarcat în muzica uşoară.

„Pe perioada studiilor universitare participam la numeroase concerte simfonice şi spectacole de operă, astfel am ajuns să îndrăgesc tot ceea ce însemna muzica cultă”. Acest lucru l-a determinat să participe la concursul organizat de Opera Naţională din Bucureşti, în vederea ocupării unui post de corist, reuşind să-i convingă pe membrii juriului, din care făcea parte şi directorul de atunci, Ludovic Spiess, că poate ocupa postul respectiv. În cadrul corului de la Operă a activat până la sfârşitul ultimului an de facultate, când a fost nevoit să renunţe  pentru a-si putea pregăti lucrarea de licenţă.

„Îmi amintesc momentul în care am discutat cu directorul Operei, Cătălin Ionescu - Arbore, despre faptul că sunt nevoit să renunţ momentan, explicându-i că voi reveni  la Operă, dar nu ca şi corist, ci ca solist. Directorul a zâmbit, era evident că nu credea acest lucru, eram un copil, aveam doar 21 de ani”.

Cel mai tânăr solist al Operei Naţionale Bucureşti

La scurt timp de la absolvirea facultăţii, aşa cum şi-a propus, a revenit la Opera Naţională, reuşind să impresioneze comisia în audiţia organizată pentru un post de solist.

„Fiind proaspăt solist, m-am gândit că am o mare responsabilitate şi că trebuie să mă perfecţionez. Eram conştient că este necesar să muncesc pentru a progresa. Am avut şansa să-l cunosc şi să studiez cu maestrul Corneliu Fănăţeanu, care prin bunătate, răbdare şi pricepere m-a făcut să înţeleg lucruri esenţiale referitoare la tehnica interpretativ-artistică, dar şi la etica profesională”.

Spectacolul de debut la Opera Naţională din Bucureşti a fost în rolul lui Ionică din „Motanul încălţat” de Cornel Trailescu. Succesul pe care l-a avut cu această lucrare, dar şi cu următoarele roluri, mici şi medii, în diverse opere, i-au făcut pe cei din conducerea Operei Naţionale să-i încredinţeze roluri din ce în ce mai importante. După un an de la angajare, Teodor Ilincăi a avut şansa să obţină o bursă de studiu în Austria, oferita de CEE Musiktheater din Viena, lucru care a contribuit şi mai mult la formarea sa ca artist.

Debutul internaţional

Primul mare succes de la Opera din Bucureşti l-a obţinut cu rolul Macduff din opera „MacBeth” de Giuseppe Verdi. Debutul în acest rol a fost de bun augur, pentru că la numai câteva luni, tânărul tenor a fost contactat de Luisa Petrov, actualul său manager, pentru a salva un spectacol de „MacBeth” la Opera din Hamburg.

„Mi-a spus că trebuie sa merg urgent la aeroport, a doua zi urmând să am spectacol. Şi asta pentru că tenorul care era programat să cânte s-a îmbolnăvit. A fost un moment hotărâtor pentru cariera mea, urma să fac primul pas în lumea mare a operei. Opera din Hamburg este una din cele mai importante opere, este locul pe unde au trecut nume sonore precum Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Franco Corelli sau Maria Callas”, povesteşte Teodor Ilincăi.

Vestea succesului s-a răspândit repede, astfel încât  Opera din Viena l-a invitat pentru un spectacol de „Nabucco”, în rolul Ismaele.

„Rolul este pasager, dar are părţi destul de dificile. E un rol care a pus probleme multor tenori. Am profitat încă o dată de şansa care mi s-a oferit şi am demonstrat că emoţiile nu pot să pună stăpânire pe mine, indiferent de scena pe care mă aflu. Ca dovadă a succesului obţinut, mi s-au oferit pentru anul 2011 încă patru spectacole la Viena, cu acelaşi Ismaele”.

A salvat premiera unui spectacol la Opera Regală din Londra după ce tenorul principal s-a îmbolnăvit

Luisa Petrov l-a ajutat să obţină contracte până în anul 2013 cu unele dintre cele mai importante opere din Europa şi nu numai.

„A trebuit să învăţ urgent rolul Rodolfo din opera „La Bohème” de Giacomo Puccini, pentru că urma să onorez primul meu contract în străinătate, şi anume la Hanovra, în Germania”. Vestea cea mai bună a fost că Opera Regala din Londra i-a oferit un contract cu două spectacole de „La Bohème”, urmând ca pentru celelalte trei spectacole să fie cover pentru tenorul principal, polonezul Piotr Beczala, un nume deja consacrat în lumea operei. Întâmplarea a fost că la premieră, după actul al doilea al operei, Piotr Beczala nu a mai putut continua, datorită faptului că nu-şi revenise complet după o răceală puternică. Aflat în public, Teodor Ilincăi a continuat spectacolul în modul cel mai firesc, deşi se spune că aceste înlocuiri pot dăuna relaţiei cu partenerii de scenă. Aprecierea din partea staff-ului Operei Regale a fost cu atât mai mare, cu cât Teodor nu repetase pe scenă exact actele în care l-a înlocuit pe Piotr Beczala.

„Eu venisem la operă ca simplu spectator, pentru că spectacolele mele erau programate pe 26 şi pe 28 decembrie. La începutul spectacolului s-a anunţat faptul că Piotr a fost răcit şi că e posibil să nu fie la cel mai înalt nivel. După actul al doilea mi s-a comunicat să vin în culise pentru pregătirile necesare continuării spectacolului. M-am schimbat rapid în costumul de scenă şi am continuat spectacolul, deşi nu mi-a fost uşor, însă, fiind prezent la repetiţii, am încercat să-mi amintesc tot ceea ce regizorul John Copley lucrase cu Piotr. Am intrat cu fruntea sus, pentru că muzical eram foarte bine pregătit. Oamenii plătiseră biletul şi doreau să vadă spectacolul în întregime”.

Prestaţia lui Teodor Ilincăi  a fost apreciată şi de critici: „În ciuda figurii de copil, vocea sa este sănătoasă, dulce şi plină” (The Telegraph, 20 decembrie 2009); „După repetiţii parţiale, fără a-şi fi pregătit vocea înainte de a urca pe scenă ... Ilincăi a acceptat provocarea, fiind recompensat la final cu ovaţii binemeritate” (Whatsonstage.com, 20 decembrie 2009). Şi ca totul să fie complet, trebuie spus că deşi cei de la Opera Regală din Londra aveau intenţia să editeze un DVD cu acest spectacol, cu Piotr Beczala în rolul lui Rodolfo, s-a luat decizia ca Teodor să-l înlocuiască şi de această dată.  

„Satul natal este un loc ca şi Staatsoper din Viena sau Covent Garden din Londra. Îmi doresc să ajung acolo cât mai des”.

La Opera Naţională din Bucureşti, Teodor Ilincai poate fi văzut şi ascultat în spectacole precum „La Traviata” , „Nabucco” şi „MacBeth” de G. Verdi, „La Bohème” de G. Puccini, sau „Evgheni Oneghin” de P.I. Ceaikovski.  

Pe plan internaţional urmează „La Traviata” la Opera din Sevilla - Spania, "Faust" de Ch. Gounod la Festivalul de Operă „Sferisterio” din Macerata – Italia, „La Bohème” la Opera din Toulouse şi la Berlin, „Evgheni Oneghin" la Opera din Monte Carlo, din nou „ La Traviata” la opera din Hamburg şi asta numai în acest an. Urmează roluri precum Romeo din „ Roméo et Juliette” de Ch. Gounod sau Pinkerton din „Madama Butterfly” de G. Puccini, pe scena unor opere precum Lausanne, Marseille, Barcelona sau Santiago de Chile.

Programul încărcat îl face să aibă un singur regret, acela că nu poate ajunge mai des pe meleagurile  natale. „Mălini este un loc ca şi Staatsoper din Viena sau Covent Garden. Îmi doresc să ajung acolo cât mai des”, a spus în încheiere Teodor Ilincăi.