Lungu vrea să scape de Termica

Societatea de termoficare a municipiului Suceava a înghiţit, în ultimii ani, milioane de euro fără ca populaţia oraşului, care va suporta în final toate aceste costuri, să aibă vreun beneficiu. Singurii care se pot declara mulţumiţi că mai există acest ineficient sistem de încălzire sunt managerii societăţii, datorită salariilor şi primelor frumoase pe care le încasează.

Municipalitatea suceveană nu mai poate suporta costurile antrenate de susţinerea societăţii de termoficare a oraşului, Termica SA Suceava, şi caută soluţii pentru a construi o nouă centrală, dimensionată pe consumul de acum. Primarul de Suceava, Ion Lungu, a declarat, ieri, într-o conferinţă de presă, că este hotărât să rezolve problema termoficării în oraş cât mai repede, independent de strategia pe care Guvernul o va stabili la nivel naţional.

„Indiferent de guvernare, până acum s-a discutat mult şi nu s-a făcut nimic. Până în iarna 2011-2012 poate fi gata o nouă centrală, eventual pe biomasă”, a declarat Lungu. Soluţia de finanţare ar fi aceea a unui parteneriat public-privat, deoarece este mai rapidă, variantă care poate fi foarte tentantă pentru un investitor privat, în condiţiile în care în municipiul Suceava circa 80 la sută din locuinţe sunt racordate la sistemul centralizat de încălzire, deci există o piaţă foarte bună. De asemenea, în zona CET, unde ar trebui să fie locaţia noii centrale, deja există utilităţile şi celelalte elemente de infrastructură necesare bunei funcţionări.

Costurile estimate de Lungu pentru această investiţie sunt de minim 10 milioane de euro, dar, cel mai probabil, în realitate suma este cel puţin dublă. Soluţia realizării unei noi centrale cu fonduri europene este tentantă, spune Lungu, dar greoaie deoarece procedurile ar dura circa cinci ani.

Centralele pe sistem de co-generare, adică cele care produc energie termică şi electrică, aşa cum este şi Termica Suceava, sunt eficiente în toată lumea civilizată, dar la noi sunt producătoare de pierderi. În ultimii opt ani, de când a trecut în proprietatea municipalităţii, Termica ar fi trebuit să primească numai din subvenţionarea preţului real al gigacaloriei peste patru milioane de euro anual. Bani pe care administraţia locală nu i-a avut, ceea ce a făcut ca acum să aibă către Termica o datorie de circa 800 de miliarde de lei vechi, adică aproape 20 de milioane de euro, la raportul de acum leu/ euro. Toată suma a devenit o datorie uriaşă de gâtul oraşului şi soluţia găsită de executivul şi deliberativul local pentru compensare a fost să înzestreze societatea de termoficare cu 150 de hectare de teren, s-o facă mai atractivă pentru un potenţial investitor.  

Bonusuri pentru producătorii de energie termică în co-generare

Concomitent, s-au mai investit zece milioane de euro în reabilitarea reţelei de transport şi a punctelor termice şi încă aproape două milioane de euro pentru izolarea cu polistiren a clădirilor, care ar trebui să facă factura la întreţinere mai suportabilă pentru consumatori.

Uniunea Europeană recomandă păstrarea sistemului de încălzire centralizat, dar în condiţii de eficienţă sporită şi de protecţie a mediului, motiv pentru care Comisia Europeană a şi permis României să subvenţioneze gigacaloria încă trei ani după aderare, până în 2009.

Recent, Comisia Europeană a autorizat schema de ajutor de stat pentru producătorii de energie în co-generare de înaltă eficienţă (randament de peste 75%), în valoare totală de peste 17,2 miliarde de lei pentru perioada 2010-2023. Numărul maxim de beneficiari este estimat la 500 de agenţi economici, iar schema de ajutor pentru producătorii de energie de înaltă eficienţă va fi implementată începând din acest an.

Pentru a stimula investiţiile în tehnologii de înaltă eficienţă, autorităţile de profil au elaborat o schemă de bonusuri ce se vor adăuga preţului de vânzare a energiei pentru acoperirea diferenţei dintre costul producerii energiei şi preţul de vânzare al acesteia. Ajutorul se acordă beneficiarului lunar, sub forma unei sume de bani pentru fiecare MWh de energie produsă în co-generare de înaltă eficienţă, livrată în sistemul energetic naţional pe piaţa concurenţială şi prin contracte reglementate.

În următoarea perioadă, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) va stabili valoarea bonusurilor, dar producătorii de energie electrică şi termică în co-generare vor primi bonusuri timp de 11 ani doar dacă depăşesc un randament de 75%.

Paradoxal este că, deşi teoretic Termica ar trebui să fie rentabilă cel puţin pentru că până acum în sistem s-au investit zeci de milioane de euro, într-o formă sau alta, societatea se îndreaptă spre faliment şi administratorii oraşului vorbesc despre o nouă centrală, pe biomasă, ale cărei costuri de realizare ar fi de fapt cel puţin 20 de milioane de euro, dacă ne raportăm la alte investiţii de acest gen din sistemul privat din judeţ.

Austriecii au construit într-un an o centrală de co-generare pe biomasă, la Dorneşti

Pentru comparaţie, amintim că, în primăvara anului trecut, la Dorneşti a fost pusă în funcţiune cea mai mare centrala termică în co-generare pe bioamasă din ţară, în incinta fabricii austriece de cherestea Holzindustrie Schweighofer. Centrala funcţionează cu scoarţă, aşchii de lemn, crengi sau resturi de lemn care rezultă din producţia zilnică de cherestea sau din exploatări forestiere. Investiţia a fost de circa 20 de milioane de euro, din care o mică parte provin de la Autoritatea Fondului de Mediu ( AFM ). Capacitatea totală a centralei termice este de 22 MW ( 17 MW termic, 5 MW electric ), care ar putea încălzi peste 7.000 de locuinţe, iar  energia electrică produsă livrată direct în reţeaua naţională poate asigura alimentarea a 25.000 de locuinţe cu energie verde.

În 2008, Schweighofer a făcut şi municipalităţii sucevene o ofertă de a construi o centrală de 17,5 MW, în care costul pentru producerea unei gigacalorii ar fi fost de 35-40 de euro, adică jumătate din preţul practicat de Termica. Pentru a realiza investiţia, compania austriacă a solicitat concesionarea pe o perioadă de 49 de ani a cinci hectare de teren şi ca primăria să preia energia termică produsă în centrală.

Cine este vinovat de moartea Termica?

După două tentative ratate de vânzare a societăţii de termoficare, municipalitatea caută acum din nou investitori. Tot anul trecut, alţi austrieci, de data aceasta de la firma Kelog, au venit cu o ofertă de producere la Suceava a energiei termice pe bază de myscanthus, combustibil cunoscut şi ca iarba elefantului. 

Cu milioane de euro îngropaţi în pământ sau transformaţi în abur neutilizat şi cu perspectiva unei noi centrale performante, care ocupă mult mai puţin spaţiu şi funcţionează cu doar câţiva oameni, este foarte probabil că nu foarte târziu Termica Suceava va ajunge la fier vechi, vândută bucată cu bucată. Rămâne întrebarea dacă s-a ajuns aici din incompetenţă, lipsă de viziune sau deliberat.