Printează articolul
Trimite e-mail
Fiul valutistului din Siret, a cărui jumătate din familie a fost executată în stil mafiot, miercurea trecută, vrea să se răzbune pe asasinii mamei şi surorii sale.
Mărturisirea a fost făcută, ieri, chiar de către tatăl adolescentului în vârstă de 14 ani, Cristian, Vasile Hriţcu.
„Mi-a spus că vrea să dea la Academia de Poliţie şi, când o să termine, o să-i caute pe asasini prin toate puşcăriile din ţară şi o să le spună în faţă. „Eu sunt orfanul de la Siret”. Mi-a spus: „Tată, o să moară când o mă vadă în faţa lor…”.
Vasile Hriţcu mărturiseşte că, deşi fiul său este o fire tare, ca el, adolescentul a fost traumatizat, adăugând că va accepta ca minorul să fie consiliat psihologic, pentru a trece mai uşor peste drama care i-a marcat copilăria.
“Îmi spune: <Tata, o să-i prindă, ai să vezi. Azi e 21, pe 24, la ora două, o să anunţe la televizor: I-au prins!>… E băiat bun. El mă mai ţine în viaţă. Eu pentru copiii mei am făcut orice. De asta am mers şi în străinătate, în Israel (n.r.-5 ani). Am muncit mult acolo. Într-o lună de zile, patronul mi-a calculat şase ore de somn, nu vroia să-mi dea banii. Lucram într-o fabrică de betoane. Munceam zi şi noapte”, adaugă bărbatul.
Ochii i se umplu de lacrimi când îşi aminteşte de fetiţă, de Raluca, cum se juca în oglindă şi o imita pe Cleopatra Stratan, fetiţa lui Pavel Stratan, care cântă “Ghiţă”:
“ Uite aşa am să ajung şi eu, tată –îmi zicea – ca Cleopatra. Vroia păpuşa Cleo de Crăciun şi ştiu că am căutat-o prin toate magazinele din Suceava. Greu am găsit-o. Când venea cineva în vizită, mereu spunea câte o poezie, un cântecel…”.
“Dacă aş fi fost implicat în ceva, s-ar fi ştiut, oraşul e mic”
Ieri, a trecut exact o săptămână de când Vasile Hriţcu, împreună cu fiul său, Cristi, s-au întors de la Suceava, unde fuseseră la un consult medical, şi, în apartamentul lor, de la etajul II, au găsit uşa întredeschisă. În hol, trupul neînsufleţit al soţiei, în sufragerie, cel al Ralucăi.
De atunci, s-au scris fel de fel de variante, că ar fi luat datorii de la cămătari, că ar fi implicat în afacerile cu ţigări aduse din Ucraina, că ar fi înşelat diferite persoane care ar fi plătit rackeţi să-i lichideze familia.
“Am pe paşaport o singură viză de Ucraina, am fost o singură dată, anul trecut. Întrebaţi orice persoană din Siret despre mine. Dacă aş fi fost implicat în ceva, s-ar fi ştiut, oraşul e mic. Eu am umblat pe la biserici, dacă o bătut unu la uşă, nu l-am batjocorit, dă-le acolo 5 lei, un covrig, face mult… Mai devreme sau mai târziu o să-i prindă şi atunci poate o să se afle de ce au făcut ce au făcut”, mai spune Vasile Hriţcu
Reconstituirea clipelor în care şi-a găsit soţia şi fiica fără suflare
Pe treptele din apropierea apartamentului lui Vasile Hriţcu ard mai multe candele, iar deasupra uşii de la intrare a fost pusă o pânză neagră, în semn de doliu.
Valutistul rememorează clipele cumplite în care, miercurea trecută, a ajuns la uşa blocului şi a sunat la interfon.
“Mă sunase soţia înainte şi mi-a spus că sunt două persoane… cât îi una, cât îi alta (n.r.-cât e cursul la valută), dar, zicea ea, nu mă înţeleg cu ele. Când am întrebat cât vroiau să ia, pac, s-a închis brusc”, spune Vasile Hriţcu, explicând că în acele momente era cu fiul său la o policlinică privată din Suceava.
Grăbindu-se să intre la medic, nu a dat prea multă importanţă incidentului, bănuind că s-a descărcat telefonul soţiei.
A revenit, ulterior, cu un telefon, însă nu i-a mai răspuns. A sunat şi fiul său, însă, la fel. Nu răspundea.
“Când am venit acasă, am sunat la interfon. Nu răspunde, dă telefon. Nu răspunde. Băiatul: Tată, s-a întâmplat ceva. Sună la vecina. Am intrat repede, două trepte şi m-am uitat în sus… spre apartamentul meu… era uşa întredeschisă, se vedea lumina din hol”, povesteşte îngrozit bărbatul.
„Tată, şi Raluca e moartă (...) Era ca o păpuşă… rece”
În hol a dat peste cadavrul soţiei sale, care era lângă aspiratorul pornit. A crezut, iniţial, că femeii i se făcuse rău, de la hipertensiune, însă imediat a văzut găurile de la cap şi tuburile de cartuş goale.
“Băiatul a luat-o înainte. Striga Raluca, Raluca… “Tată, şi Raluca e moartă”… A luat fetiţa în braţe să-i facă respiraţie gură la gură… Am luat-o şi eu în braţe, era ca o păpuşă… rece era”, continuă valutistul să-şi spună drama.
„Eu cred că fetiţa s-a întors şi i-a văzut…”
Vasile Hriţcu explică că doar în bucătărie era răvăşit, iar în dormitor era deschisă o uşă de la dulap.
În sufragerie, însă, nu era nimic nelalocul lui.
Lipsea poate cel mai de preţ lucru din viaţa sa: zâmbetul inocent al fetiţei sale. Raluca zăcea, fără viaţă, întinsă pe jos, iar pe ecranul televizorului rulau desene animate. Lângă cadavrul micuţei, perna folosită de asasini pentru a amortiza împuşcătura.
“Eu cred că fetiţa s-a întors şi i-a văzut… Când eram în Israel, am discutat cu un moldovean care a luptat în Afganistan, în armata rusă. Le dădea dimineaţa gamela cu alcool şi-i trimitea pe front. Omorau tot, dar niciodată copii. Copiii nu-i împuşcau…”, oftează apăsat tatăl îndoliat, precizând pentru prima oară că se gândeşte şi la varianta unei răzbunări, la faptul că cineva a vrut să-i distrugă familia, dar susţine că nu îşi poate explica care a fost motivul.
