Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Scriu miercuri, pentru ziarul de joi, despre un meci pe care, deşi nu s-a disputat, eu am senzaţia că l-am văzut deja. Iar asta e de-a dreptul groaznic: să te avânţi în bătălie cu sentimentul, de fapt, certitudinea, că ai pierdut-o înainte de a fi început cu adevărat. De joia trecută încoace, dintr-un instinct de conservare devenit reflex, presa românească de toate felurile nu încetează să ne îmbete cu apă nu rece, ci stătută (cam de pe vremea Ăluia) cum că Urziceniul e gata-gata să... Să ce? Să o elimine pe ditamai legenda, ditamai industria, ditamai orice, Liverpool. Drept argument, mi se vând gogoşile-alea râncede: că sufletul, că devotamentul, că elanul, că dorinţa de afirmare, servite la bucată sau en-gros, în funcţie de spaţiul tipărit sau timpul de emisie. Lingăii de meserie nu mai prididesc în a-i cita pe clasici, de la Corleone până la Sandu Boc (rememorând, ieri, într-un ziar, cum i-a dat el gol Liverpool-ului în ’67, prilej cu care, deşi a bătut cu 3-1, Petrolul a fost eliminat, totuşi, în meciul de baraj, de la Bruxelles, aşa că la ce i-a folosit!?), toţi ţinând-o una şi bună, că e „şansa vieţii”, „ziua cea mare” şi tot setul de gogoriţe obişnuite la cei cărora le curg mucii pe lângă echipele noastre cu prilejul deplasărilor prin cele străinătăţuri. Iar săptămâna scursă de la meciul tur, nu l-am văzut pe vreunul să spună că Urziceni n-a jucat absolut nimic, că nici Liverpool nu s-a întrebuinţat nici măcar cât o face în F.A. Cup când întâlneşte pe alde Aldershot ori Darlington, ori că, în general, cum dracu’ să te califici când tu nu tragi nici un şut pe poartă în 90 de minute?
M-am săturat până-n gât de falsitatea asta dezgustătoare, de minciuna devenită politică fotbalistică. Aşa am ajuns să-i eternizăm pe borfaşii ajunşi capi la Ligă şi la FRF, aşa a ajuns Naţionala de pe locul 5, în 1994, pe 38 în lume în 2010, aşa am ajuns să ne prefacem că a lua bătaie fie şi cu 1-0 este mare performanţă. Nu, o înfrângere e o înfrângere, iar când vine şi după o prestaţie ruşinoasă, e cu atât mai urâtă. Urziceni nu poate bate Liverpool decât, poate, la fotbal cu nasturi. Cu mingea, niciodată. Iar mincinoşii de presă, care au avut la dispoziţie o săptămână întreagă pentru a-şi deversa neruşinările, sunt tare curios cum vor prezenta mâine situaţia: „ghinion”, „ne-a furat arbitrul” sau aia cu „masa bogaţilor”. Azi, până la ora 20.00, încă suntem ca şi calificaţi. Dar mâine...?
