Primul nume de pe lista parţială cu numele revoluţionarilor ale căror dosare au fost trimise în instanţă de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi este cel al suceveanului Gheorghe Aanei, în vârstă de 63 de ani, originar din Dolheşti. La începutul acestei luni, CNSAS a trimis în instanţă dosarele a peste o sută de posesori de certificate de revoluţionar care au făcut parte din aparatul de represiune ceauşist.
În ultimii douăzeci de ani, Gheorghe Aanei a făcut parte din rândul revoluţionarilor, a beneficiat de avantajele oferite acestora prin lege şi nu a spus o vorbă nimănui despre trecutul său de informator, care astăzi l-a ajuns din urmă.
Ca absolvent al facultăţii de filologie, specializarea limba română-limba franceză, Gheorghe Aanei a lucrat circa un an şi jumătate ca profesor de limba română în Suceava, la Brăieşti, apoi a plecat în Bucureşti, unde s-a angajat ca recepţioner la hotelul Intercontinental. Aici a fost racolat de fosta Securitate şi transformat în informator.
În decembrie 1989 a ieşit în stradă şi ulterior a primit certificat de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989.
Contactat, ieri, telefonic, profesorul Aanei ne-a spus că a contestat decizia Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost calificat ca informator şi că aşteaptă cu încredere rezultatul recursului pe care l-a făcut la Înalta Curte de Casaţie, motivând că notele sale informative nu au făcut rău nimănui şi că, dimpotrivă, el a fost cel urmărit de fosta Securitate.
„Am dat note informative, nu zic nu, dar asta era obligaţie profesională, toţi trebuia să facem asta, eram obligaţi prin legea 23, dar notele date de mine nu au făcut rău nimănui. Chestiunea este alta decât spune CNSAS, eu la serviciu am fost de trei ori retrogradat pentru că nu dădeam note informative cum trebuie, ultima oară am fost retrogradat la magazie şi urmau să ceară să mă evacueze de tot de la Inter”, ne-a spus Gheorghe Aanei.

 

„Când securistul era mulţumit, îmi spunea Gicone”

Acesta a precizat că a fost racolat de Securitate după câţiva ani după ce s-a angajat la Inter şi că din propriul său dosar a aflat că a fost, la rândul său, urmărit şi că a fost turnat chiar de foşti colegi de muncă, dar că aceste turnătorii „nu au făcut nici un rău”. Este nemulţumit că acum este judecat „după referatele unor ofiţeri de securitate şi ale unui jurist de la CNSAS”, „după vorbele lor şi nu după faptele mele”. „Eram un pârlit de recepţioner, ce ştiam eu? Ei ştiau tot, la mine era doar un fel de verificare, aşa cum faceţi dumneavoastră, ziariştii, cu sursele, nu? Pentru mine securistul era o teroare, venea acolo, pe faţă. Când era mulţumit îmi spunea Gicone, când era supărat îmi zicea tovarăşul Aanei. Spun că am instalat aparatură de ascultare la clienţi, dar eu aveam acces la aparatura de ascultare? Nici nu puteam să-mi părăsesc postul. Ei ştiau totul despre clienţi, nu trebuia să le mai spun eu”, a afirmat Gheorghe Aanei.
Acum, susţine că printre angajaţii de la Intercontinental erau şi securişti sub acoperire, care îşi primeau solda de la instituţia de represiune la care lucrau, dar că el nu s-a numărat printre aceştia. Nu i se pare paradoxal ca un fost colaborator al Securităţii să aibă şi certificat de revoluţionar, ba chiar acuză CNSAS că face oamenilor rău, „aproape mai rău ca Securitatea”.
„Eu m-am luptat ca ei (n.r. angajaţii CNSAS) să-şi ia salarii de-ţi stă mintea în loc pentru ca un jurist să ia fragmente din referatele domnilor securişti şi să mă judece pentru asta? Ce o să spună cei care mă cunosc? Familia mea nu ştie nimic, şi aşa are necazuri cu mine pentru că sunt bolnav de fibroză pulmonară, de ce să-i mai necăjesc şi cu asta? Ce vor spune fratele meu de la Putna, celelalte rude ale mele din Suceava, când vor citi în ziar că am fost turnător la Securitate?”, se întreabă, după 20 de ani, profesorul Gheorghe Aanei.

 

Ca revoluţionar, Gheorghe Aanei primeşte de la stat „Indemnizaţie de recunoştinţă”

El mai spune că în decembrie 1989 a ieşit în stradă „cu toată sinceritatea” şi că după Revoluţie nu a mai avut nici o tangenţă cu fosta Securitate sau cu serviciile speciale, că a încercat să uite trecutul şi s-a acomodat cu noul statut de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989. A ieşit la pensie ca o persoană respectabilă, în baza legii speciale care conferă revoluţionarilor dreptul de a se pensiona cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard.
De câţiva ani, este şi beneficiarul „Indemnizaţiei de recunoştinţă”, acordată de statul român celor care şi-au riscat viaţa în Revoluţie. Tot ca luptător în Revoluţie, este scutit de la plata taxelor pentru serviciile publice, a impozitului pentru locuinţă şi teren, are medicamente gratuite şi 12 călătorii pe an la clasa I.
Ne-a spus că nu a uzat de celelalte drepturi conferite de lege revoluţionarilor - sporuri speciale la salariu, dreptul de a-şi cumpăra sau închiria cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat un spaţiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 mp, subvenţie de stat egală cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 de euro, contractat pentru cumpărarea unei locuinţe, şi nici de atribuirea în proprietate a unei suprafeţe de 10.000 mp de teren extravilan şi 500 mp de teren intravilan pentru locuinţă.
„Am demontat toate acuzele care mi s-au adus, deşi mi-am obţinut cu întârziere dosarul meu şi nu am putut să mă apăr corespunzător la prima instanţă. Nu am fost turnător, am dat nişte note informative despre străini, care nu au făcut rău nimănui”, ne-a mai spus profesorul Aanei.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Revoluţionar sucevean, informator al Securităţii.

Comentarii