Cel care ştie cel mai bine traseele conductelor de apă şi canalizare din municipiul Suceava şi le poate spune muncitorilor de la ACET locul exact în care trebuie să sape pentru a remedia o avarie sau a înlocui o conductă veche este fostul inginer şef al Gospodăriei Comunale, Dumitru Năstase. Astăzi în vârstă de 87 de ani, Dumitru Năstase lucrează încă în slujba comunităţii, la Asociaţia Veteranilor de Război, din care face parte.

Îşi aminteşte cu plăcere şi satisfacţie de anii petrecuţi la ACET, unde a venit în 1958.

„Sunt fiul unui învăţător din Mohileni, Vaslui. La 23 de ani am plecat pe front, de la Şcoala de ofiţeri în rezervă artilerie, de la Craiova. În ianuarie 1945 ne-au trimis cu Regimentul 30 Artilerie în Cehoslovacia. La 10 mai 1945 m-au făcut locotenent şi eram cel mai tânăr ofiţer din regiment”, povesteşte Dumitru Năstase.

În toamna anului 1945 s-a întors din război şi s-a înscris la Facultatea de Electromecanică din Iaşi. După absolvire a lucrat pentru scurtă vreme în Braşov, la Metrom şi la Steagul Roşu, iar din 1958 a venit la Suceava, la Gospodărie Comunală. A lucrat la modernizarea reţelelor cu Leon Levitscki, unul dintre cei mai buni ingineri pe care i-a avut oraşul, absolvent al Universităţii din Praga.

„Alimentarea cu apă a Sucevei s-a făcut în perioada 1908-1912 şi a costat 1 milion de coroane. Atunci a fost făcută şi canalizarea, de inginerul austriac Thym. Sursa de apă era pe malul drept al râului Suceava, iar canalizarea a fost făcută fără staţie de epurare, direct în râul Suceava”, îşi aminteşte inginerul Năstase.

În 1962, odată cu turnarea fundaţiei la fostul combinat de celuloză şi hârtie s-a făcut o nouă sursă de apă, cea de la Mihoveni, precum şi staţia de epurare din aval de fosta IFA.

 

Peste Cacaina poate circula în siguranţă un tanc de 50 de tone

Dacă austriacul Thym a proiectat pentru oraş rezervoarele de apă de pe Zamca, urmaşii săi le-au făcut pe cele de la Sfântul Ilie. Totodată, s-a construit o nouă reţea de canalizare cu canalul colector de la pârâul Cetăţii (Cacaina), care este şi acum cel mai mare din oraş, cu o secţiune de 2/4 metri şi o lungime de aproape 2 km.

„Canalul a fost proiectat cu un drum de ocolire a oraşului Suceava, pe care să poată circula un tanc de 50 de tone. Pleacă din spatele stadionului, subtraversează râul Suceava şi ajunge la vechea staţie de epurare. Toate canalele de pe străzile din Suceava se varsă în acest canal colector”, afirmă Dumitru Năstase.

Odată cu reţeaua de canale, inginerul a învăţat şi harta beciurilor subterane, unele dintre acestea fiind şi pe două, trei niveluri. Cea mai lungă reţea cunoscută este în apropierea Bisericii Sfântul Dumitru, spre Zamca. Bătrânul inginer spune că un coleg de-al său de facultate a mers pe această reţea de beciuri circa 150-170 de metri, după care nu a mai înaintat, cel mai probabil de teamă pentru că nu putea face aprecieri asupra rezistenţei tavanelor, cu atât mai mult cu cât pe anumite porţiuni s-ar fi văzut clar că este vorba de trei niveluri.

 

Niciodată membru PCR, „Cetăţean de Onoare” din 2001

Dumitru Năstase nu vrea să facă nici un fel de aprecieri asupra modului în care se lucrează acum în domeniul alimentării cu apă şi canalizare, cu atât mai puţin asupra eficienţei lucrărilor de înlocuire a conductelor şi a duratei acestora. Insistă, însă, pe profesionalismul specialiştilor din trecut, care era apreciat, în ciuda sistemului opresiv. „Eu nu am fost niciodată membru de partid. Nu am vrut să intru în PCR, pentru că l-au trecut pe săracu’ tata la chiaburi. Eram singurul inginer şef din toată regiunea care nu era membru PCR, dar aveau nevoie de mine şi m-au ţinut”, spune zâmbind inginerul Năstase.

S-a pensionat în 1984 şi pentru serviciile aduse oraşului, în anul 2001, a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Sucevei. Fără nici o recompensă financiară, dar bătrânul inginer se declară onorat de titlu. Ne spune că îşi doreşte să mai rezolve un singur lucru, să reuşească să doneze şcolii în care a fost învăţător tatăl său hectarul de pământ pe care l-a primit de la stat în 1946, după ce s-a întors de pe front.

„Tata a avut 5 ha de pământ la Mohileni, dar despre asta nu mai spun nimic. Am avut şi eu 1 ha, cu care am fost împroprietărit când am venit de pe front şi vreau să-l dau şcolii din sat, în amintirea tatei. De ani de zile mă chinui şi încă nu am reuşit nici acum”, mai spune Dumitru Năstase.

În timpul cât a condus serviciul de gospodărie comunală din Suceava, 35.000 de apartamente au fost branşate la reţeaua de apă şi canalizare.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dumitru Năstase, „părintele” reţelelor de canalizare din Suceava.

Comentarii