Şapte suflete într-un bordei ridicat din chirpici, cu lut pe jos şi fără curent electric. În acest univers al sărăciei trăiesc cinci copii. Unul dintre ei este orb din naştere. O sărăcie căreia familia Gavriliuc, din Corocăieşti - Vereşti, cu greu îi face faţă. Aşa a fost mereu pentru aceşti oameni. Poate ceva mai rău, până ce, cu ajutorul sătenilor, şi-au ridicat un bordei din chirpici, cu două camere, având astfel un acoperiş deasupra capului. Cea mai mare fetiţă are 15 ani, iar cel mai mic are doar cinci ani şi este nevăzător, gradul II.

 

Lovită în burtă de un cal

Mama copiilor, Viorica Gavriliuc, ne-a povestit că Vasile, copilul care nu a văzut niciodată lumina zilei, s-a născut la şase luni, având doar 800 de grame. Femeia îşi aminteşte cu durere că atunci când a fost însărcinată cu Vasile, a mers să muncească la un localnic, să încarce o căruţă cu strujeni.

"Când m-am apropiat de cal, nu ştiu ce l-a apucat şi m-a lovit cu potcoava în burtă. O săptămână am stat în pat cu hemoragie, după care m-am dus la spital. Am născut la şase luni şi doctorii mi-au spus că acest copil va fi cu probleme", ne-a povestit femeia.

 

Are nevoie de noi investigaţii

Vasile pare un copil normal, comunicativ, vorbeşte foarte bine, este inteligent, dar nu vede. Îşi recunoaşte fraţii, părinţii, pe bunica Lucreţia, doar cu o simplă atingere. "Îmi spune mereu: ‘măicuţă, ştiu că tu eşti, dar nu te văd’", ne-a povestit bunica băiatului, din partea mamei, care stă aproape de fiica ei, dar tot în sărăcie şi greutăţi.

Viorica Gavriliuc ne-a povestit că a fost cu Vasilică, cu ani în urmă, la Iaşi, pentru un control oftalmologic. I s-a spus, atunci, că băiatul ar putea fi operat la ochi, dar în străinătate, pe bani mulţi. Trebuia să repete analizele, dar, din lipsa banilor, nu s-a mai dus la Iaşi. Este peste puterile acestei familii.

Tatăl copiilor nu vrea să audă ca Vasile să fie dat la o şcoală specială pentru nevăzători, explicând că el a crescut la o casă de copii, şi ştie cât de greu este. Viorica ar dori să facă mai mult pentru copilul ei bolnav.

 

Suferinţă

Femeia ar vrea un răspuns clar de la un medic, care ar putea să-i spună exact dacă copilul ei se mai poate face bine sau nu. Ar vrea ca cineva să o ajute să-l înveţe pe copil să citească, să-l înveţe să se descurce cât de cât singur.

„Este un copil deştept. Reţine tot ce vorbim în casă, merge singur la bunica lui, fără însoţitor, ţinându-se de gard. Aude foarte bine şi se fereşte de orice pericole... Nu-i este frică. Uneori este tare nervos, spune că îl dor tare ochii, aruncă cu ce prinde în mână, îşi bate fraţii care se află pe lângă el. Se simte diferit şi asta l-a maturizat mai mult”, a mai explicat Viorica.

Vasile mai are patru fraţi. Ionel are şase ani, Ana Maria are nouă ani, Simona are 13 ani. Copiii merg la şcoală, deşi au doar câteva rânduri de haine, nu au pacheţel şi nici bani de buzunar, cum au alţi copii.

 

Tablou dezolant

Familia trăieşte din alocaţia copiilor şi din alocaţia complementară a băiatului nevăzător. Circa 500 de lei, lunar. Nu au animale, deşi ar avea mare nevoie de o văcuţă cu lapte pentru atâţia copii.

Când intri în casa în care locuiesc aceste suflete necăjite, după ce te afunzi în glod până la glezne, ai în faţa ochilor un tablou dezolant: o farfurie ciobită pe care este un colţ de mămăligă, mai multe vase adunate pe o parte de plită, surcele şi un covoraş plin de noroi în jurul sobei, trei paturi aşezate direct pe pământ, pentru cele şapte persoane care dorm în casă. Nimic mai mult. La intrarea în această cameră sărăcăcioasă, o perdea din celofan ascunde câţiva cartofi încolţiţi şi nişte rufe învechite.

 

Merită să fie ajutaţi

Aceşti copii nu au avut parte niciodată de cadouri, de iepuraşi de Paşte, de hăinuţe noi, cum au toţii copiii. Dar mai grav este faptul că păşesc pe pământ, nu au podele pe jos.

Deşi au reuşit să-şi facă singuri acest bordei din chirpici, el nu este terminat, pereţii exteriori nu sunt izolaţi, astfel că iarna este foarte frig. Alimentele le iau pe datorie, iar când vin alocaţiile, plătesc. Aşa procedează şi cu lemnele pentru foc.

Referentul din cadrul Primăriei Vereşti, Mariana Dumnicăi, ne-a spus că părinţii celor cinci copii nu sunt iresponsabili. „Muncesc prin sat, cum pot şi ei, şi nu-şi neglijează copiii. Dar ce să faci cu câteva milioane de lei vechi? Le este foarte greu şi ar merita să fie ajutaţi cu orice: alimente, materiale de construcţii, o văcuţă, dacă s-ar putea. Poate nişte hăinuţe pentru copii, că tot vin Sărbătorile de Paşti, şi este atât de greu să primeşti sărbătorile cu masa goală, în sărăcie şi mizerie”, ne-a spus referentul primăriei. Cei care pot să-i ajute pe aceşti copii, să nu ezite, pentru că puţinul lor înseamnă foarte mult pentru ei. Puteţi suna la Primăria Vereşti, 0230 537 664, referent Mariana Dumnicăi, sau la telefonul mobil (împrumutat de Viorica Gavriliuc, pentru o perioadă, de la o vecină) 0755 363 836.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Şapte suflete, sub povara sărăciei.

Comentarii