Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoLa Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului s-a deschis, la sfârşitul săptămânii trecute, expoziţia personală de pictură a artistului plastic Dimitrie Gavrilean. Expoziţia, organizată sub egida Uniunii Artiştilor Plastici din România - Filiala Iaşi şi a Primăriei oraşului Gura Humorului, a avut alura unui eveniment de excepţie, fiind prima prezenţă pe simezele muzeului humorean a artistului cu obârşia în Voroneţul apropiat.
Maestrul Dimitrie Gavrilean, profesor la catedra de pictură a Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi, un artist a cărui operă se hrăneşte din spiritualitatea satului bucovinean, din frescele Voroneţului şi ale Humorului, are, aşa cum remarca criticul de artă Valentin Ciucă în monumentalul volum “Un secol de arte frumoase în Bucovina”, o “disponibilitate spre narativitate şi fantastic”, care „se îngemănează cu arta caligrafului” truditor pe pagini de manuscris. Lucrările sale, care se circumscriu unei atmosfere de „vrajă şi umor”, abundă de „personaje din teatrul folcloric, mascaţi, cântăreţi din lăută, căiuţi şi capre, urşi şi cerbi policromi”, vibrând de „ecourile unei spiritualităţi din orizontul străvechi, primitiv, căruia i s-au alăturat elementele unui ev mediu întârziat...”.
La vernisajul organizat cu câteva zile înainte de aniversarea artistului (Dimitrie Gavrilean împlineşte vârsta de 65 de ani la data de 22 octombrie a.c.), prilej cu care a fost lansat şi albumul de autor „Mituri ancestrale româneşti”, au participat colegi de breaslă, foşti şi actuali studenţi de-ai maestrului, o mulţime de humoreni, precum şi mama sa octogenară, îmbrăcată în costum popular bucovinean.
Într-un „Credo” afişat pe un şevalet în salonul de la intrare, Dimitrie Gavrilean mărturiseşte că în universul picturii sale, care „sondează straturile arhaice ale culturii populare, mai ales ale mitologiei româneşti, întâlnirea cu miturile pare a fi ante-datată, într-atât de organică am vrut să fie deschiderea mea către vechile arhetipuri ale gândirii colective”. „Miturile - subliniază el - sunt cele mai vechi amintiri ale lumii, memoria ei”.
Galeria humoreană s-a transformat în anticamera unei lumi fabuloase, în care fiecare tablou deschide o fereastră către un basm. Regi şi nebuni, spiriduşi şi mascaţi, ursitoare şi vârcolaci te îmbie să pătrunzi în interiorul lucrării, un interior tenebros sau luminos şi strălucitor, în care regăseşti, ca pe nişte vechi cunoştinţe, personaje din copilărie (Făt-Frumos din Tei, meşterul Manole...), sau te laşi absorbit, stimulat vizual, şi porneşti cătinel pe urma unei „Căruţe cu orbi” sau cu proşti, a alteia încărcate cu ceteraşi, te amesteci printre nuntaşii de la Voroneţ sau iei, păşind prin zăpada aşternută cu penelul pe pânză, urmele unui vânător, ale „Ultimei licorne”, ori a „Marelui Berevoi”.
„O pledoarie pentru mit, pentru narativitate şi expresivitate”, aşa cum a spus criticul de artă Valentin Ciucă, „nostalgii anticipative” („ne uităm în trecut ca să putem anticipa viitorul”), lucrări care redau „substanţialitatea în astral a existenţei”.
Prezenţa la Gura Humorului a lui Dimitrie Gavrilean este, aşa cum a spus directorul muzeului local, Elvira Romaniuc, „o reîntoarcere a fiului deloc risipitor”. „Deloc risipitor” pentru că Dimitrie Gavrilean nu s-a risipit în pelerinajul său existenţial, ci, dimpotrivă, şi-a construit o maiestuoasă statură artistică.
Valentin Ciucă a apreciat expoziţia ca fiind „un adevărat privilegiu pentru humoreni”. Un privilegiu pe care maestrul Gavrilean, „un eminent elev al lui Corneliu Baba”, îl acordă celor din mijlocul cărora s-a ridicat, făcând astfel din oraşul Gura Humorului „un loc important pe harta culturală a României”. Şi cum dintr-un privilegiu, un alt privilegiu răsare, Valentin Ciucă, prezentatorul expoziţiei, a făcut o plecăciune spunând: „A fi lângă Dimitrie Gavrilean este o datorie, a vorbi despre el este un privilegiu”."
