Gabriel MANȚĂ

Sincronizarea a fost perfectă. Când Djokovic câştiga primul set cu Federer, începea finala de la Munchen. Pe urmă n-a mai fost chiar aşa perfectă, când începea repriza a doua Djokovic avea 5-2 în tie-break şi i-au mai trebuit câteva minute pentru a închide meciul. L-a ţinut astfel la distanţă pe actualul număr 2, dar care a fost abia favorit 3 la Roma. Păcat că organizatorii italieni n-au programat meciul cu o oră mai devreme, fiindcă aveau această posibilitate, semifinala dintre Nadal şi Ferrer se jucase de la ora 17! Astfel că l-au făcut pe Francesco Totti, nerecunoscut de comentatorul nostru, să renunţe la finala Ligii pentru a fi prezent la meciul dintre primii doi tenismeni ai lumii. Dar la cât fotbal pe pâine a mâncat la anii săi Totti, campion al Italiei şi apoi mondial, cu ce l-ar mai fi putut atrage partida dintre Bayern şi Chelsea?!

Să vedem cu ce ne-a atras pe noi... De exemplu, cu un pariu mai sigur ca niciodată, Bayern – mai multe cornere în prima repriză! Cotă mică, dar a ieşit fără pic de emoţie, 8-0! Chiar dacă dădeau nemţii gol în primul sfert de oră, tendinţa tot s-ar fi păstrat, deşi englezii ar fi ieşit la joc. Cum de altfel au şi făcut-o după golul primit, reuşind să marcheze la primul corner obţinut, moment în care Bayern bătuse deja vreo 16! Sigur că londonezii trebuie să-i facă statuie lui Drogba, dar şi să-i dea zonă interzisă în careul propriu, fiindcă a provocat iarăşi un penalti care putea să-i îngroape. Spun iarăşi pentru că atunci când Messi a tras în bară, tot la Drogba pe căciulă era musca! În fine, sezon istoric pentru Chelsea, o echipă care părea în moarte clinică atunci când pe banca tehnică se afla închistatul Villas-Boas. Iată cum se pot descătuşa nişte energii nebănuite printr-o singură decizie, fie şi luată în ultimul moment, când Chelsea era aproape eliminată de Napoli. Portughezul era un fel de Bonetti, dar Terry şi Lampard nu-s totuna cu alde Grigore sau Moţi. Pe aceeaşi idee, poate că şansa lui Dinamo să ia cupa ar fi fost demiterea lui Bonetti.

În ceea ce-o priveşte pe Bayern, ca de obicei, mai mult decât bucuria învingătorilor, m-a tuşat tristeţea învinşilor. Săracul Schweinsteiger, care e fotbalist, nu prieten cu fotbaliştii, n-a putut să se uite la lovitura lui Robben, iar pe-a lui a dat-o în bara interioară, puţin lipsind ca să-l lovească în spate pe Cech şi să intre în poartă. Dar Cech tocmai se pregătea să împlinească 30 de ani, era păcat să-i aniverseze în lacrimi.