Gabriel MANȚĂ

Trec ştirile pe lângă mine şi le simt efectul tranchilizant. Toată plăcerea de a scrie despre jocul de fotbal dispare şi îi ia locul o mânie surdă împotriva statului român. Da, statul român, acest părinte vitreg care îşi terorizează necontenit fii cetăţeni, pe unii dintre ei până în vecinătatea depresiei. Nişte cetăţeni ca oricare alţii au fost ani de zile la cheremul statului, care i-a târât prin tribunale de zeci de ori, i-a expus cu fervoare nemiloasei opinii publice, le-a scurtat viaţa prin supunerea la stres permanent. Până ieri. Atunci când domnii Becali-fraţii, Meme, Borcea, Copos, Pădureanu, Neţoiu şi, cu voia dumneavostră, Gică Popescu au fost declaraţi nevinovaţi. Cheltuielile de judecată vor cădea în sarcina statului. Adică eu, tu şi Ovidiu, indiferent dacă-i Ioaniţoaia sau nu, vom plăti incompetenţa acelor procurori care au visat dolari verzi pe pereţi! Cine te-a învăţat meserie, procurorule? Spiru Haret? Cum ai putut, mă, să hăituieşti ani de zile nişte oameni de onoare? Doar ca să-ţi justifici salariul?

Foştii acuzaţi sunt oameni care şi-au făcut onest meseria, care ar fi schimbat prin muncă cinstită faţa asta cenuşie a ţărişoarei. Şi iată ce răsplată au căpătat ei pentru altruismul, pentru patriotismul lor… Au fost puşi la stâlpul infamiei! Proşti ar fi dacă nu dau în judecată statul român pentru a încerca o reparaţie târzie a acestor ani de prigoană, milioanele alea cu care au fost acuzaţi aiurea că ar fi păgubit statul să li se întoarcă acum ca o binemeritată, dar insuficientă răsplată. Iată-i pe adevăraţii dizidenţi, ăia din regimul comunist au fost nişte teribilişti, se săturaseră cu binele! Iar noi, ăştia care făceam galerie pentru statul poliţienesc, la puşcărie, la brutărie, la coadă la taxe şi impozite, la amenzi, la dobânzi, la penalizări. Hai că nu mai e mult şi tot noi vom plăti dobânda la valiza aia cu gologani a adevăratului Becali, europarlamentarul. Degeaba te zbaţi la Brusel pentru pulime, nea Gigi, adevărul e că nu te merităm!