Doru POPOVICI

Alaltăieri a-nceput cu adevărat disputa la nivel european, fiindcă tururile preliminarii nu contează decât în statistici şi foarte puţin în clasamentele generale pe naţiuni, cele care stabilesc numărul de participante pentru fiecare ţară. Ne aflăm într-un punct critic: ultimul an în care avem reprezentare direct în grupele Champions’ League, asta după ce ani de-a rândul aveam chiar şansa de a trimite acolo două, una după ultimul tur preliminar. Să ne bucurăm că avem, anul acesta cel puţin, campioana plus alte trei echipe în bătălie, şi să sperăm că vor contribui la redresarea noastră în clasamentul general. Când scriu acest comentariu, mai sunt vreo opt ore şi ceva până la debutul Oţelului în cea mai importantă competiţie. Dacă asta ar fi început prin iunie, aş fi pariat „2” fără nici o reţinere, întrucât Oţelul chiar juca fotbal, indiferent de cât sprijin a primit – sau nu – de la arbitri. Sigur e că acum trei sau patru luni, Oţelul defila în campionat. Faptul că acum merge împiedicat rău de tot, în condiţiile în care n-au survenit schimbări aproape deloc în lot, şi nici în conducere, este neliniştitor şi nu tocmai explicabil. Să acuzi oboseala generală de utilizarea aceluiaşi lot vreme îndelungată nu e chiar justificat, mai ales că suntem abia la începutul sezonului, deci de unde oboseală? Mai degrabă s-ar fi potrivit ideea de omogenizare, de armonie şi înţelegere în teren între jucători, ceea ce ar fi trebuit să se regăsească într-un joc încă mai bun. Unde să fie oare ruptura? Ar fi de mers pe ideea aşteptării de prime, de bonusuri pentru performanţă pe care jucătorii să le fi tot aşteptat şi care, din câte-l ştiu eu pe patronul Mittal, n-au mai venit niciodată. Nu că l-ar sabota jucătorii pe Dorinel, dar parcă alta e abordarea când vezi că hei-rup-ul tău de un an e răsplătit cum se cuvine. Şi nu cred că are dreptate Corleone când zice că, pardon, campionat ca al lui (că al nostru, de unde!?) mai rar prin lume, soro, şi deci or fi vreo şase-şapte echipe mai bune decât campioana! Cred şi sper că Oţelul a avut doar o criză pasageră şi că se va regăsi exact când trebuie, adică la Basel. Dau şi scorul pe care-l visez: 1-2. Hai să vedem ce iese. Iar dacă n-a fost aşa, nu mă înjuraţi pe mine, ci pe Mittal.