Am copil în clasa-ntâi!

Prima zi de şcoală ... deşi este doar o zi din viaţa copilului şi a părintelui, este ziua cu cea mai mare încărcătură emoţională. Între amintirile fiecăruia dintre noi ea se regăseşte cu siguranţă.

Pentru copil este o zi specială. Poate şi-a imaginat-o, poate este nerabdător, poate se simte “mare” sau poate îi este o frică teribilă.

Pentru părinte este o zi în care spune cu mândrie, pentru prima oară “copilul meu este şcolar”.

Clasa I este un simbol. Marchează începutul şcolarizării, o noua etapă în viaţa copilului. Oferă primele informaţii de bază, vitale pentru restul activităţii şcolare (scris, citit, socotit).

Copilul parcurge o perioadă destul de grea din punctul de vedere al adaptării. Programul lui se schimbă, se organizează şi se disciplinează după regulile şi normele şcolii. Timpul liber se diminuează deoarece obligaţiile şcolare solicită timp atât la şcoală cât şi acasă.

Treptat copilul va deveni responsabil şi se va achita de numeroasele sarcini şcolare. Însuşirea cunoştinţelor este alertă, dar îşi va regla ritmul. La început oboseşte si are nevoie de mai multă odihnă.

În tot acest timp trebuie să simtă încredere, afecţiune şi încurajare. Chiar şi în familie se petrec schimbări (de program, de atitudine, de preocupări, se impun unele renunţări, etc.) odată cu începerea şcolii.

Supravegherea şi îndrumarea copilului de către părinţi este foarte importantă. Trebuie observate schimbările comportamentale, eventualele frici şi probleme pe care le are copilul şi trebuie menţinută o comunicare foarte bună.

Uneori are nevoie de sfaturi, alteori de ajutor. Învaţă să-l ajuţi fără să faci în locul lui.

Temele acasă sunt de multe ori o problemă mai mare pentru părinţi decât pentru copii.

Modul de abordare al acestui subiect ar fi bine să nu fie agresiv şi obsesiv. Încurajează-l să lucreze singur, chiar dacă îl supraveghezi.

Dorinţa de a avea un copil extraordinar îi face pe unii părinţi să “grăbească” acest lucru.

Nu e cazul să strigi la copil. Daca poţi ajută-l, dacă nu, mai bine rogi învăţătoarea să te ajute să înţelegi cum să-l ajuţi folosind metode de lucru specifice copilului mic.

Un obicei prost al unor părinţi este să rupă foaia pe care ei o consideră scrisă urât. Îl sperii, îl supui unei munci inutile (a doua oară scrie mai urât deoarece oboseşte musculatura mâinii), îi destabilizezi încrederea în sine, îi poţi dezvolta frica de a face singur ceva şi cel mai rău îi poţi crea un dezgust pentru temele de acasă.

Paşii mici îl formează pentru eforturile care-l aşteaptă. Copilul se dezvoltă continuu şi va face faţă cu succes cerinţelor în creştere care vor fi în echilibru cu posibilităţile lui.

Vă dorim un an şcolar plin de realizări!